Yontef (1993) prezintă foarte clar viziunea Gestaltistă asupra transformării
”Beisser a elaborat teoria conform căreia schimbarea nu are loc printr-o “încercare coercitivă a individului sau a altei persoane de a-l schimba”, ci se întâmplă atunci când individul îşi dedică timpul şi eforturile pentru a fi “ceea ce este”, “pentru a fii pe deplin în poziţia sa actuală” (1970, p. 70). (…) Prin conştientizarea acceptării de sine şi a dreptului de a exista aşa cum eşti, devine posibilă creşterea. Intervenţia forţată întârzie acest proces.”
”Change occurs when one becomes what he is, not when he tries to become what he is not”. (Beisser, 1970)
În Gestalt Terapie atenția nu este pe a găsi soluții rapide de schimbare, ci mai degrabă a lucra pe clarificare și awareness. Dacă există un conflict între ceea ce ”trebuie” să fiu (logică rigidă introiectată (‘înghițită nemestecat’) de cele mai multe ori în copilărie) și ceea ce ”vreau” să fiu, Gestalt terapeutul îi va cere Clientului să se identifice cu fiecare stare, apoi îl va întreba ce a experimentat. După ce clientul a devenit conștient de ambele roluri dându-le spațiu să existe și să se exprime, abia apoi se vor folosi tehnici de integrare pentru a rezolva această scindare.
Același Beisser (1970, citat de Yontef) vorbește despre ”Teoria paradoxală a schimbării” și anume că, ”cu cât cineva încearcă să fie ceea ce nu este, cu atât are mai puține șanse să se schimbe”. Pentru a schimba ceva este nevoie mai întâi să accepți că acel ceva face parte din tine, să-l cunoști și abia apoi poți să-l modelezi. Conștientizarea și contactul cu ”ceea ce este” (”What is”) va aduce schimbarea într-un mod spontan, astfel ”un lucru conduce către altul” („One thing leads to another” – concept din Gestalt Terapie).
În Gestalt Terapie se consideră că oamenii au tendința înnăscută spre însănătoșire la fel cum câmpul (natura, mediul) are tendința de a se organiza sub cea mai bună formă permisă de condițiile globale (Legea Pregnanței). Pe parcursul vieții în calea acestei stări naturale de echilibru intervin tot felul de blocaje. În momentul în care aceste discontinuități sunt înlăturare prin conștientizare, urmată de acțiune sănătoasă, atunci starea de echilibru se va restabili de la sine (concept numit ”autoreglare organismică”).
Transformările se petrec cu pași mici și durabili. După cum spunea și Van Gogh: „Lucrurile mărețe nu sunt făcute din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mici aduse împreuna.”
”Procesul de curgere în Gestalt Terapie poate provoca schimbări oriunde în câmp. Cu cât investigaţia este mai cuprinzătoare, cu atât este mai intensă reorganizarea. Unele schimbări pot fi observate/apreciate abia peste câţiva ani.” (Yontef, 1993)
Câteodată în urma exercițiului constant de schimbare într-o zonă a vieții, se transformă și alte zone. De exemplu poți lucra pe relația de cuplu și să intervină ameliorări și în domeniul profesional (vezi Teoria Câmpului, Kurt Lewin, și modul cum elementele sunt interconectate într-un sistem, iar modificarea unuia conduce la modificare sistemului). De multe ori nici nu se fac asocieri cu terapia sau altă practică, omenii spunând adesea: ‘s-a rezolvat de la sine’.
Reflectând asupra procesului meu de dezvoltare personală îmi dau seama că a durat și s-a mișcat la viteza cu care ființa mea s-a putut transforma. În general schimbarea durează, și deși câteodată ne place să visăm, în realitate nu există formule magice sau licori misterioase, ca în basme, care să ne ia toate problemele și să ne aducă instantaneu succesul. Este nevoie să facem un efort constant pentru creștere și câteodată chiar mai mult, similar unei omizi care ”moare” pentru a se transformă în crisalidă și apoi a renaște mai târziu sub formă de fluture.
Cu toate acestea, și pentru a încheia tot într-o notă paradoxală, aș spune că procesul de transformare cel mai potrivit este acela în care lucrurile vin natural, astfel încât de cele mai multe ori nici nu îți dai seama cât de mult ai evoluat: la un moment dat pur și simplu observi că un obicei vechi pe care-l aveai înainte acum nu mai este.
Bibliografie:
● Beisser, A. (1970), The Paradoxical Theory of Change
● Ginger, S. (2002), Gestalt Terapia. Arta Contactului, Editura Herald, Bucureşti
● Hycner, R. (1991), Between person and person, NY: The Gestalt Development
● Lewin, K. (1951). Field theory in social science. Chicago: University of Chicago Press
● Yontef, G. (1993), Awareness, Dialogue, and Process, Highland, NY: Gestalt Journal Press