Despre Transformare și Gestalt Terapie – Teoria Paradoxală a Schimbării

Yontef (1993) prezintă foarte clar viziunea Gestaltistă asupra transformării
”Beisser a elaborat teoria conform căreia schimbarea nu are loc printr-o “încercare coercitivă a individului sau a altei persoane de a-l schimba”, ci se întâmplă atunci când  individul îşi dedică timpul şi eforturile pentru a fi “ceea ce este”, “pentru a fii pe deplin în poziţia sa actuală” (1970, p. 70). (…) Prin conştientizarea acceptării de sine şi a dreptului de a exista aşa cum eşti, devine posibilă creşterea. Intervenţia forţată întârzie acest proces.”

”Change occurs when one becomes what he is, not when he tries to become what he is not”. (Beisser, 1970)

În Gestalt Terapie atenția nu este pe a găsi soluții rapide de schimbare, ci mai degrabă a lucra pe clarificare și awareness. Dacă există un conflict între ceea ce ”trebuie” să fiu (logică rigidă introiectată (‘înghițită nemestecat’) de cele mai multe ori în copilărie) și ceea ce ”vreau” să fiu, Gestalt terapeutul îi va cere Clientului să se identifice cu fiecare stare, apoi îl va întreba ce a experimentat. După ce clientul a devenit conștient de ambele roluri dându-le spațiu să existe și să se exprime, abia apoi se vor folosi tehnici de integrare pentru a rezolva această scindare.

Același Beisser (1970, citat de Yontef) vorbește despre ”Teoria paradoxală a schimbării” și anume că, ”cu cât cineva încearcă să fie ceea ce nu este, cu atât are mai puține șanse să se schimbe”. Pentru a schimba ceva este nevoie mai întâi să accepți că acel ceva face parte din tine, să-l cunoști și abia apoi poți să-l modelezi. Conștientizarea și contactul cu ”ceea ce este” (”What is”) va aduce schimbarea într-un mod spontan, astfel ”un lucru conduce către altul” („One thing leads to another– concept din Gestalt Terapie).

În Gestalt Terapie se consideră că oamenii au tendința înnăscută spre însănătoșire la fel cum câmpul (natura, mediul) are tendința de a se organiza sub cea mai bună formă permisă de condițiile globale (Legea Pregnanței). Pe parcursul vieții în calea acestei stări naturale de echilibru intervin tot felul de blocaje. În momentul în care aceste discontinuități sunt înlăturare prin conștientizare, urmată de acțiune sănătoasă, atunci starea de echilibru se va restabili de la sine (concept numit ”autoreglare organismică”).

Transformările se petrec cu pași mici și durabili. După cum spunea și Van Gogh: „Lucrurile mărețe nu sunt făcute din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mici aduse împreuna.”

”Procesul de curgere în Gestalt Terapie poate provoca schimbări oriunde în câmp. Cu cât investigaţia este mai cuprinzătoare, cu atât este mai intensă reorganizarea. Unele schimbări pot fi observate/apreciate abia peste câţiva ani.” (Yontef, 1993)

Câteodată în urma exercițiului constant de schimbare într-o zonă a vieții, se transformă și alte zone. De exemplu poți lucra pe relația de cuplu și să intervină ameliorări și în domeniul profesional (vezi Teoria Câmpului, Kurt Lewin, și modul cum elementele sunt interconectate într-un sistem, iar modificarea unuia conduce la modificare sistemului). De multe ori nici nu se fac asocieri cu terapia sau altă practică, omenii spunând adesea: ‘s-a rezolvat de la sine’.

Reflectând asupra procesului meu de dezvoltare personală îmi dau seama că a durat și s-a mișcat la viteza cu care ființa mea s-a putut transforma. În general schimbarea durează, și deși câteodată ne place să visăm, în realitate nu există formule magice sau licori misterioase, ca în basme, care să ne ia toate problemele și să ne aducă instantaneu succesul. Este nevoie să facem un efort constant pentru creștere și câteodată chiar mai mult, similar unei omizi care ”moare” pentru a se transformă în crisalidă și apoi a renaște mai târziu sub formă de fluture.

Cu toate acestea, și pentru a încheia tot într-o notă paradoxală, aș spune că procesul de transformare cel mai potrivit este acela în care lucrurile vin natural, astfel încât de cele mai multe ori nici nu îți dai seama cât de mult ai evoluat: la un moment dat pur și simplu observi că un obicei vechi pe care-l aveai înainte acum nu mai este.

Bibliografie:
● Beisser, A. (1970), The Paradoxical Theory of Change 
● Ginger, S. (2002), Gestalt Terapia. Arta Contactului, Editura Herald, Bucureşti
● Hycner, R. (1991), Between person and person, NY:  The Gestalt Development
● Lewin, K. (1951). Field theory in social science. Chicago: University of Chicago Press
● Yontef, G. (1993), Awareness, Dialogue, and Process, Highland, NY: Gestalt Journal Press

Ce este Gestalt Terapia

Există multe definiții ale Gestalt Terapiei în literatura de specialitate.

Putem porni de la explicarea cuvântul german Gestalt care înseamnă formă sau structură cu sens sau putem să ne uităm la ceea ce spunea fondatorul acestui curent când era rugat să definească într-un cuvânt Gestalt Terapia. Perls răspundea de obicei prin cuvântul Awareness care poate fi tradus prin numeroase cuvinte: conștientizare, prezenţă, atenţie extinsă, conştiinţă extinsă, dar niciunul din ele nu redă exact sensul complet.

Astăzi în gestaltismul francez se pune mai mult accentul pe Relație și Contact. André Moreau (2005) definea Gestaltul ca: ”o relație dată între un subiect și un obiect, o altă persoană, un lucru, un sentiment, etc. Este interacțiunea constantă la ”frontiera contact” dintre mine și mediul înconjurător”

Continuând seria definiților voi prezenta acum viziunea lui Gary Yontef (1993):

”Gestalt terapia este o terapie fenomenologic-existenţială fondată de Frederik (Fritz) şi Laura Perls prin anii ’40. Ea îi învaţă pe terapeuţi şi pacienţi metoda fenomenologică a stării de awareness, în care a percepe, a simţi şi a acţiona sunt distincte de a interpreta şi a te eschiva în atitudini preexistente. Explicaţiile şi interpretările sunt considerate mai puţin valide decât ceea ce este perceput şi simţit direct. În Gestalt terapie, pacientul şi terapeutul dialoghează, adică îşi comunică fiecare perspectiva lui fenomenologică. Diferenţele dintre perspective devin ţinta experimentării şi a dialogului continuu. Scopul pentru clienţi este de a deveni conştienţi de ceea ce fac, de cum fac un anumit lucru, de cum se pot schimba şi totodată de a învăţa să se accepte şi să se valorizeze pe ei înşişi.

Gestalt Terapia se axează mai mult pe proces (ce se întâmplă) decât pe conţinut (ce s-a discutat). Accentul se pune mai degrabă pe ce s-a făcut, gândit şi simţit într-un anumit moment decât pe ceea ce a fost, ar fi putut să fie sau ar fi trebuit să fie.”

Așadar Gestalt Terapia este interesată mai degrabă de modul în care ne apar lucrurile ca fenomene decât de definiții și înțelegeri preexistente. Accentul se pune pe relația dintre Terapeut și Client, pe contactul autentic dintre cei doi și pe modul în care ei reușesc să creeze un spațiu sigur necesar vindecării. Este mai important ca să fim conștienți mai întâi de noi și de modul în care funcționăm și nu să ne grăbim imediat să găsim soluții și rețete de a schimba ce considerăm noi că nu este bun în legătură cu noi. Transformarea este un proces care se întâmplă natural în momentul în care există condițiile potrivite pentru creștere, similar cum o plantă va crește de la sine dacă i se oferă un sol fertil, cantitatea de apă și de soare de care are nevoie și un mediu primitor.

Avantajul unei definiții este că reușește să sintetizeze în câteva cuvinte esența unui lucru și în funcție de capacitatea celui care a elaborat definiția ea poate reda mai mult sau mai puțin din obiectul real. Neajunsul ei este că odată cu abstractizarea necesară ea stinge o parte din viața ce caracterizează entitatea descrisă. În acest caz ea poate fi folosită corect cel mult pentru o înțelegere intelectuală și de obicei are însemnătate pentru cei care deja au alipit noțiunii și experiența lor practică, oferindu-le diverse ancore de accesare sau o hartă mentală a ceea ce este de fapt acel termen. Credința mea este că oricât de bine am descrie un concept și oricât de bogat ar fi vocabularul unei limbi, pentru a-l cunoaște cu adevărat este nevoie să-l trăiești, să-l experimentezi, să intri în contact direct cu el, folosindu-ți pe lângă funcțiile cognitive și cele 5 simțuri, dublate desigur de funcția emoțională și de valențele sufletești.

Prima dată când am luat contact cu Gestalt Terapia am fost foarte entuziasmat să descopăr o disciplină în care mă simțeam acceptat și în care erau prezente valori importante mie, care-mi serveau ca repere în viață, cum ar fi: liberate, respect, autenticitate, corectitudine. Nu exista cuvântul trebuie, fiecare avansa în propriul ritm. Părea un vis frumos. Apoi am descoperit că pentru a evolua era nevoie nu doar de ‚hrănire’, dar și de granițe și limite, este necesar să-mi asum și responsabilitatea pentru acțiunile mele și câteodată procesul putea fi și frustrant. Visul se transforma în ceva real. Aveam nevoie ca lucrurile să aibă un sens și mi-am dat seama că pentru a aprecia claritatea este nevoie înainte să trec prin confuzie. Dar încet, încet piesele de puzzle s-au completat și înțelesurile au venit pe diferite căi.

Dacă stau să mă gândesc lucrul cel mai important pe care l-am primit până acum, din procesul meu terapeutic de dezvoltare este Reconectarea cu mine și cu cei din jur…

Bibliografie
● Ginger, S. (2002), Gestalt Terapia. Arta Contactului, Editura Herald, Bucureşti
● Joyce, P. & Sills, C. (2010), Psihoterapie & Consiliere Gestalt, Editura Herald, București
● Moreau, A. (2005), Viața mea aici și acum. Gestalt-terapia, drumul vieții, Editura Trei, București
● Perls, F., Hefferline, R., & Goodman, P. (1951), Gestalt Therapy: Excitement and growth in the human personality. New York, NY: Julian
● Perls, F. (1969). Gestalt Therapy Verbatim. Mohab: Real People Press
● Yontef, G. (1993), Awareness, Dialogue, and Process, Highland, NY: Gestalt Journal Press