Timeline Healing (Vindecarea Liniilor Temporale) – fragment

De curând am fost certificat într-o nouă metodă de explorare și vindecare a trecutului, fie el al acestei vieți sau al unei existențe anterioare. Metoda a luat naștere acum 5 ani și a fost dezvoltată de Sal Rachele, trainingul din Romania fiind primul din lume organizat cu mai mulți participanți.
În acest articol voi defini metoda principală și câteva extensii ale ei: ”Reverse Timeline Healing” și ”Future Timeline Linking” create acum 4 și respectiv 2 ani.

Timeline Healing este o tehnică în care te întorci în trecut pentru a oferi vindecare unor traume din copilăria timpurie sau din existențele anterioare.

Metoda clasică este o combinație între Regresie, Recadrare (Reframing), Recuperarea Sufleului (Soul Retrieval) și Vindecare Energetică. La acestea se adaugă cele 2 extensii pe care le-am menționat deja.

Dar pentru a înțelege întru totul cum s-a creat această metodă să facem o incursiune în…

Natura timpului
Conceptele care stau la baza elaborării metodei TLH aparțin fizicii cuantice, iar din această perspectivă există 2 tipuri de temporalități Timpul Liniar și cel Neliniar.

Timpul liniar sau orizontal este timpul ireversibil măsurat în mod absolut de un ceas și împărțit în ore, minute și secunde, cel în care considerăm că există trecut, prezent și viitor și ele se succed în această ordine. La ora actuală folosim 2 repere universale: prima este mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui și aceasta se întâmplă (conformă calendarului Gregorian) într-un an calendaristic (mai exact 365 de zile și 6 ore), iar a doua este mișcarea de rotație a Pământului (de la vest la est) în jurul axei proprii ce determină succesiunea zilelor și a nopților. O rotație completă durează 23 de ore și 56 de minute și astfel am ales convenția ca ziua să aibă 24 de ore. Aceasta este componenta fizică a timpului.
Aspectul psihologic (denumit de Krishnamurti timp psihologic) se referă la modul în care percepem și simțim noi timpul. Acesta depinde în principal de funcțiile cognitive Gândire și Memorie. Astfel dacă mă întreabă cineva ce am făcut acum 10 minute, am un concept destul de clar despre asta și pot să-i spun și fără să mă uit la ceas și să măsor exact timpul trecut. Aici putem vorbi și de percepția subiectivă: probabil fiecare dintre noi a avut impresia că timpul zboară când se ocupă cu ceva care-i face plăcere, dar trece mai încet atunci când face ceva plictisitor sau anticipează ceva neplăcut.

Timpul neliniar (vertical) susține că tot ceea ce există aparține momentului de acum și se întâmplă simultan în dimensiuni și realități paralele. Astfel noțiunile de trecut și viitor își pierd sensul și se topesc în prezent. Chiar și dacă alegem să ne gândim la trecut sau la viitor tot în momentul de acum facem acest lucru. Deși este greu de înțeles cu mintea, poate fi explicat folosind noțiunile de fizică cuantică și anume Principiul de Nedeterminare a lui Heisenberg și Principiul Nonlocalizării, pe care le voi detalia în curând.
Conform acestui timp toate viețile noastre trecute, dar și cele viitoare se petrec acum, așadar putem să ne conectăm la ele atunci când este în avantajul nostru să facem acest lucru. Și mai departe putem spune că în același moment etern de acum noi suntem o ființă multidimensională ce există simultan în toate cele 12 niveluri de evoluție, de la Egoul uman până la versiunea noastră perfectă, iluminată și realizată.

Linia Temporală se definește ca acea linie imaginară care leagă trecutul de viitor, locul în care ne stocăm memoriile sub formă de senzații, emoții, imagini (sau acronimul VAKOG venit de la Visual, Auditiv, Kinestezic, Olfactiv, Gustativ), dar și anticipările și dorințele noastre pentru viitor.

Vindecarea prin metoda Timeline Healing
După ce am explorat momentul traumatizant de interes din viața actuală (sau din viața trecută) urmează partea de vindecare, iar aceasta are loc la nivelul celor 6 corpuri mai dense și anume: corpul fizic, emoțional, mental, astral, eteric și cauzal. Voi spune doar câteva cuvinte despre fiecare în parte, o detaliere a lor este deja prezentă într-un articol extins scris de mine despre ”Fragmentarea Sufletului” și prezentat în cadrul Conferinței Naționale de Psihologie Transpersonală, ce va fi publicat în curând.

1. Corpul fizic este partea materializată a sufletului în planul tridimensional, percepută cu cele 5 simțuri și analizatori. Include acțiunea, vitalul, instinctul de supraviețuire, senzorialitatea și conștiința spațiului. Corpul fizic poate fi rănit foarte ușor în diverse accidente, abuzuri, războaie sau poate prezenta dureri sau alte disconforturi care ne împiedică să ne desfășurăm viața în armonie. Dacă este vorba de o viață trecută cu o moarte fulgerătoare, de fiecare dată există o vătămare a acestui aspect. Așadar este nevoie să eliberăm din memoria lui traumele trecute.

2. Corpul emoțional cuprinde emoțiile, sentimentele și dorințele, dar și partea de exprimare a voinței, a puterii și a sexualității. Traumele emoționale sunt cele mai întâlnire de multe ori rămânând cu noi emoții negative ca teamă, supărare, furie, ură, tristețe, vinovăție, rușine etc. Alte dezechilibre se amplifică datorită reprimării sau negării emoționale și cu timpul ele se pot chiar somatiza. Este foarte important să echilibrăm aceste trăiri, 90% dintre bolile fizice avându-și originea la acest nivel.

3. Corpul mental include creațiile intelectului și ale rațiunii, adică gânduri, idei, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin abstracte, dar și Egoul uman. Dacă în corpul emoțional erau cuprinse majoritatea funcțiilor reglatorii ale psihicului, aici vom regăsi procesele cognitive și mai exact: Reprezentările, Gândirea, Memoria și Imaginația. De asemenea Mintea individuală are mai multe planuri de organizare pe care doar le voi numi aici: inconștientul personal, subconștientul, preconștientul, conștientul.
La acest nivel vom oferi vindecare în special credințelor negative de bază (core negative believes). Câteva exemple ar fi: „Nu sunt suficient de bun”, „Este ceva în neregulă cu mine”, „Viața este o luptă continuă”, „Viața este o dezamăgire”, „Nu este suficient”, „Nu merit (să fiu fericit)”, „Nu sunt în siguranță”, „Nu am încrede în mine sau alții ca să mă protejeze”, „Nu pot avea în viață ceea ce-mi doresc cu adevărat”, etc.

4. Corpul astral este similar cu o rețea de fibre optice ce se extind în toate direcțiile pornind de la corpul fizic și ne conectează cu toate formele de viață din univers. Dacă noi am fi un calculator atunci corpul astral ar fi ca undele radio care ne ajută să ne conectăm la alte websiteuri prin intermediul internetului. Tot aici este sediul minții superioare, al creativității și al imaginației.
Cu ajutorul acestui corp putem vizita Planurile Astrale în meditație sau în vis și putem accesa ceea ce Jung numea Inconștientul Colectiv sau baza de date informațională ce ține strict de Planeta Pământ (o parte importantă a Inconștientului Colectiv ține însă de planul cauzal).
Problemele apărute aici sunt legate de ceea ce numim atașament energetic, atașament al unei entități sau fragmente de suflet sau pur și simplu incorporarea unei forme gând în aura noastră. Nu voi defini aceste concepte aici, întrucât spațiul este limitat, dar ele sunt descrise pe larg în ”Fragmentara Sufletului”.
Așadar prin metoda TLH se face o îndepărtare a acestor musafiri nepoftiți astfel încât să fim liberi de constrângerile și atașamentele exterioare.

5. Corpul eteric este câmpul electromagnetic sau aura care înconjoară corpul fizic. Fiecare organ fizic are un dublu eteric, adică o copie a lui în planul eteric. Similar cum în corpul fizic avem sistemul circulator și cel limfatic, în corpul eteric vom avea meridiane energetice și linii de ki ce le alimentează pe acestea cu energie și mai departe fiecare amprentă energetică vitalizează proiecția ei fizică. Tot la acest nivel avem și Chakrele care sunt vortexuri (zone concentrate) de energie ce fac legătura și preiau energia pranică din univers. Aici se manifestă emoțiile și atitudinile elevate cum ar fi iubire, compasiunea și acțiunea de a te pune în serviciul celorlalți.
Putem veni în această viață cu imprinturi eterice din vieți trecute (sanskaras sau cicatrici emoționale), cauzate de experiențe traumatizante neechilibrate, care perturbă fluxul natural de energie de-a lungul meridianelor corpului și produc în timp boli sau îmbătrânire accelerată.
Odată ce ne refacem dublul eteric vom permite și vindecării fizice să se finalizeze

6. Corpul cauzal (sau keteric) conține memoriile vieților trecute, karma, înțelegerile și lecțiile la nivelul sufletului, cât și variate imprinturi sau patternuri energetice. Cum sugerează și numele, acest nivel se află în relație cauzală cu celelalte corpuri inferioare, un dezechilibru în acest plan având ecou până în fizic. Toate acestea sunt engramate în cadrul Înregistrărilor Akashice, principalul depozit al planului cauzal, iar o mică ajustare aici poate avea o însemnătate majoră.
Prin Timeline Healing putem accesa aceste memorii traumatice din trecut și să le oferim vindecare. Putem lucra pentru ca patternurile negative karmice să fie echilibrate, înțelegerile și contractele la nivel de suflet să se finalizeze într-un mod armonios și iubitor, iar lecțiile sufleului să fie complet învățate și integrate, astfel încât să nu mai fie necesară repetarea lor sub nicio formă și în nicio existență viitoare.

Să vedem acum și alte modalități de a oferi vindecarea:

Reframing
Este o tehnică destul de folosită în Psihoterapie, dar și în Programare Neurolingvistică (unde vorbim de Reîncadrare Contextuală, de Conținut și a Convingerilor) și în Engleză poate apărea și sub denumirea de Rescripting sau Reforming, în română traducându-se ca recadrare, reinterpretare sau resemnificare.
Pe scurt ceea ce se întâmplă este că acum când reexperimentezi realitatea din trecut, vei da o nouă interpretare (pozitivă, dar realistă) evenimentelor, astfel încât să se producă vindecarea. Vom schimba cadrul de referință având drept scop evidențierea de noi semnificații, ținând în același timp cont și de context. Când modifici modul în care percepi un eveniment se modifică sensul pe care i-l atribui, aceasta ducând la modificarea reacțiilor și a comportamentelor.
De exemplu să spunem că un sportiv ce face performanță (alergător de curse) se accidentează foarte sever la picior, fapt ce-i compromite complet cariera. El este într-o suferință foarte mare și simte că și-a ratat viața. În încercarea de a se recupera urmează niște cursuri de masaj și începe să-și aplice auto-tratament și se recuperează parțial, dar niciodată nu mai reușește să revină la forma dinainte de accident. El poartă în suflet o furie foarte mare și este frustrat și mânios pe viață și destin pentru ceea ce i s-a întâmplat. Prin tehnica de Reframing sportivul se întoarce în trecut și de această dată își oferă multă iubire în momentul accidentului, iar prin conectarea cu sufletul lui își dă seama că datorită acelui incident acum devenise un masor foarte priceput. Se iartă pe el și eliberează resentimentul, reușind să se conecteze la o viziune superioară a ceea ce s-a întâmplat; acum gândea: acest accident a fost o binecuvântare pentru mine pentru că m-a orientat pe calea pe care sunt acum. Mai târziu se formează ca și Chiropractician ajungând să ajute foarte mulți sportivi tineri aflați în situația lui. Doar după ce a vindecat trecutul a putut să elibereze energia blocată acolo și să o folosească într-un scop mai înalt, pentru a se pune în serviciul celorlalți.

String of Pearls Technique
Aceasta este o metodă ce poate oferi multă vindecare într-un timp foarte scurt și se folosește cu precădere în două cazuri: când avem de a face cu evenimente traumatizante similare ce au avut loc în trecutul acestei vieți sau cu mai multe existențe anterioare cu traume și patternuri similare.
De exemplu  dacă lucrăm cu un client care a avut parte de mai multe abuzuri fizice, verbale și psihice în viața sa sub formă de bătăi sau alte acte de violență din partea tatălui său; Facem o listă cu cele pe care și le aduce aminte și vedem că sunt în jur de 20. Începem cu vindecare celui mai intens moment și apoi îl luăm pe următorul. Totuși nu putem să oferim același tip de proces în fiecare caz, pentru că ar dura prea mult și oricum după fiecare vindecare energia traumatică scade. Ceea ce putem însă face este să dăm sugestia clientului să-ți imagineze toate aceste 20 de evenimente ca niște sfere de lumină care sunt înșirate ca perlele pe un colier. Și astfel fără a intra în detalii pentru fiecare moment vom oferi vindecare până când se va obține sentimentul de completitudine.
La fel se poate face și în cazul procesărilor vieților trecute. Dacă să zicem am explorat și vindecat deja 2-3 vieți în care a survenit moartea în timpul unei lupte sau război putem să continuăm vindecarea folosind vizualizarea Șiragului de Perle.
Nu este o tehnică la fel de eficientă ca varianta în care luăm pe rând fiecare moment pentru integrare, dar având în vedere că nu toți clienții au aceeași disponibilitate de timp, raportul efort depus/ rezultate primite este destul de bun.

Reverse Timeline Healing
Numele este în directă corelație cu procesul: dacă la varianta TLH clasică se mergea în trecut la o amintire traumatizantă pentru a o vindeca, acum se va face aceeași călătorie, dar spre un moment resursă pentru a te întâlni cu sinele (aspectul) tău de atunci care este fericit, puternic și încununat de succes. Conectându-te cu starea respectivă, aduci acea energie pozitivă în prezent și creezi cu ea ceea ce ți-ai stabilit ca intenție la începutul sesiunii.

Această tehnică se bazează pe principiul non-localității din fizica cuantică, care exprimă faptul că la nivel cuantic anumite particule pot comunica instantaneu oricât de mare ar fi distanțele dintre ele.

Einstein vorbește despre continuumul spațiu-timp, adică faptul că spațiul și timpul nu sunt entități separate, ci sunt legate ca parte a aceluiași întreg. Aceasta înseamnă că non-localitatea atrage o proprietate similară și pentru timp.

Revenind la tema noastră de interes, din cele explicate mai sus rezultă că trecutul nostru poate fi accesat din prezent pentru că el în fapt se petrece simultan sau mai departe putem considera o infinitate de aspecte (sine) ale noastre, câte unul pentru fiecare milisecundă trecută, pe care le putem contacta și vindeca. Conștiința noastră, cea care interconectează totul, poate călători fără probleme prin spațiu și timp, iar în momentul când se decide să-și concentreze atenția asupra unui moment acesta este adus și trăit de parcă s-ar întâmpla acum. Astfel putem accesa traume, dar și momente resursă, putem să rememorăm clipe plăcute și să folosim acea energie pentru a crea în prezent ceea ce ne dorim, extinzând principiile de la nivel cuantic și la cazul macro al materialității, ce pare atât de reală și solidă, deși în fapt mai mult de 90% din obiectele de care suntem înconjurați au fost denumite de știința clasică ca fiind vid, dar acolo în fapt se află conștiința, cea care leagă totul și are potențialul de a crea orice, dacă avem o intenție clară și stabilă.

Future Timeline Linking
De această dată nu vei mai călători în trecut, ci în viitor, iar scopul este din nou de a accesa o zonă resursă, adică sinele tău din viitor care este fericit, puternic, plin de succes și a realizat deja ceea ce îți dorești tu să creezi în viața ta. Astfel el îți poate deveni ghid și să-ți răspundă la întrebări legat de pașii pe care i-a făcut, lucrurile pe care le-a avut de rezolvat, alegerile pe care le-a făcut atunci când s-a aflat la o răscruce, etc.
Această tehnică are la bază Principiul incertitudinii a lui Heisenberg și aplicat la tema de interes ne spune faptul că există mai multe linii temporale posibile, cea pe care ne concentrăm atenția se materializează și creează linia de timp dominantă. Citându-l pe dr. Amit Goswami, legat de fenomenul cauzalității descendente, conștiința este cea care selectează din multitudinea de posibilități, alegând automat varianta pe care o contemplăm mai mult timp, iar din punct de vedere cuantic ceea ce se întâmplă se numește colaps cuantic, adică trecerea de la posibilitate la actualitate.
Un exemplu foarte simplu este desenul numit ”Soția mea și Soacra mea”, creat de W. E. Hill, care conține 2 imagini într-una, iar când ni se arată pentru prima dată noi vom vedea doar una din ele, în funcție de modul în care creierul nostru structurează gestaltul. Dar dacă vom stărui mai mult, vom observa și cealaltă versiune a ei, care a fost prezentă din totdeauna acolo, doar că a eludat conștiința.

Linii temporale probabile sau posibile
Așadar până nu mă voi decide asupra unui curs al acțiunii vor exista un număr infinit de viitoruri posibile. De exemplu acum când scriu acest articol eu pot să decid să continui să scriu, sau pot să decid să închid complet documentul și să reiau lucrul peste o oră sau a doua zi sau pur și simplu poate decid să lucrez la altceva, să ascult muzică sau să beau apă. Practic sunt o multitudine de posibilități, iar în momentul în care aleg una din ele, de exemplu să continui să scriu, atunci eu dau mai multă atenție acestei posibilități, iar celelalte își pierd din putere, exact cum și creierul selectează automat sunetul de interes, iar celelalte trec în zgomotul de fond, atunci când chiar vreau să mă concentrez pe ceea ce spune partenerul meu de conversație. Totuși cei care citiți acest articol nici nu știți exact ce am ales să fac și succesiunea lor și ce anume a rămas doar ca potențial. Ceea ce este evident este că într-un fel sau altul am ales să termin de scris acest articol, din moment ce-l citiți cu toții acum.

În momentul în care ne proiectăm conștiința în viitor prin metoda Future Timeline Linking, ceea ce facem este să selectăm una din liniile temporale posibile și să o materializăm ca linie temporală dominantă prin alegere conștientă și prin conectarea sinelui prezent cu cel din viitor care deja a realizat ceea ce noi ne dorim. Putem astfel să beneficiem de resurse nemărginite. Totuși este nevoie să reîmprospătăm această intenție periodic și ne dăm seama când poate alegem ceva ce s-ar opune acestei intenții, la fel cum putem să ne dăm seama că poate acum ne dorim ceva diferit și să adăugăm diverse alte noi elemente proiectului inițial.

Bibliografie:
● Chirea, V. (2013), Fragmentarea Sufletului. Consecințele acesteia și cum putem reintegra părțile rătăcite, prezentată în cadrul Conferinței Naționale de Psihologie Transpersonală – ”Transcendere și Cosmizare”, Universitatea Spiru Haret.
● Goswami, A. (2007), Doctorul cuantic. Ghidul unui fizician pentru sănătate și vindecare, Editura Orfeu 2000, București.
● Dulcan, D. C. (2009), Inteligența Materiei (Ediția a III-a, revizuită și adăugită), Editura Eikon, Cluj-Napoca.
● Mânzat, I. (2010), Psihologia Sinergetică. În căutarea umanului pierdut (Ediția a doua, revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, București.
● O’Connor, J. (2010), Manual de programare neuro-lingvistică. Ghid Practic pentru obținerea rezultatelor pe care le dorești, Editura Curtea Veche, București.
● Rachele, S. (2011), Viața la frontiera cunoașterii, Editura Proxima Mundi, Buzău.
● Rachele, S. (2011), Transformări planetare 2012-2030. Mesaje de la Fondatori, Editura Proxima Mundi, Buzău.
● Rachele, S. (2012), Pământul se trezește. Profeții 2012-2030, Editura Proxima Mundi, Buzău.
● Rachele, S. (2013) , Soul Integration, Living Awareness Productions, e-book.
● Talbot, M. (2004), Universul Holografic, Editura Cartea Daath, București.
● TenDam, H. (1996), Deep Healing. A practical outline of Past-Life Therapy, Tasso Publishing, Amsterdam.

Internet
http://www.salrachele.com/

Qualia

Pot spune, şi asta fără a avea pretenţii de clarvăzător, că am o şansă destul de mare să ghicesc întrebarea care va apărut în minte atunci când aţi citit titlul acestui articol. ‘Ce-i asta?’ Este aceeaşi întrebare pe care mi-am pus-o şi eu când am auzit pentru prima dată acest termen la cursul de „Filosofia minţii” şi pe care l-am şi scris greşit. Qualia este modul în care experimentez eu un lucru/lumea şi este un mod propriu şi unic, în sensul că nimeni nu va putea experimenta acelaşi lucru în mod identic cu mine, pentru că şi eu la rândul meu sunt unic. Aşadar, deşi în sala de curs erau peste 100 de studenţi modul în care am experimentat eu explicaţia profesorului legată de qualia a fost unic: asocierile făcute de mintea mea, imaginile/gândurile produse de acest cuvânt, faptul că am auzit şi scris termenul greşit, totul ţine de modul în care am experiment eu primul contact cu termenul qualia.

Trebuie menţionat faptul că totul a plecat de la dorinţa de a explica conştiinţa printr-o ştiinţă obiectivă a minţii (explicaţie la persoana a treia). La momentul actual concluzia este că nu toate fenomenele conştiinţei pot fi reduse la un mecanism, ce realizează şi aşadar explică o funcţie (infirmând concepţia funcţionalistă) şi deci nu pot fi explicate complet prin acesta (cum ar fi cazul funcţiilor cognitive perfect reductibile la metodele standard – modelarea neurofiziologică şi cea cognitivă). Există experienţe conştiente calitative (fenomenale), cum ar fi imaginile mentale ce au culori şi forme sau durerile resimţite în organism ca fiind ‘ascuţite’ sau ‘surde’, etc ce nu pot fi explicate printr-un astfel de mecanism, ele făcând obiectul unei cunoaşteri subiective (la persoana întâi). Acestea au primit denumirea de qualia.

Să vedem acum, şi alte moduri de definire:

Termenul qualia vine din limba latină (‘qualitas’) şi reprezintă un plural, cu sens de calităţi, proprietăţi, pronumele ‘qualis’ traducându-se prin: în ce fel?, cum?

În Enciclopedia de filozofie Stanford se precizează: „Sentimentele şi experienţele au o varietate largă. De exemplu: când îmi trec degetul pe o hârtie abrazivă, când simt mirosul unui sconcs, când simt o durere ascuţită în deget, mi se pare că văd violet deschis sau devin extrem de furios. În toate dintre aceste cazuri experimentez o stare mentală cu un caracter distinctiv subiectiv […] Filosofii folosesc deseori termenul de ‘qualia’ (‘quale’ la singular) pentru a se referi la aspectul fenomenal al vieţii noastre mentale, ce este accesibil prin introspecţie.”

Termenul de qualia a fost folosit pentru prima dată (în sensul modern acceptat in prezent) de către Clarence I. Lewis, in cartea sa „Mind and the World Order” (1929): „Există anumite caracteristici calitative ale unui dat pe care le putem recunoaşte, ce pot fi repetate în diferite experienţe şi pot fi, aşadar, considerate universale. Eu le numesc ‘qualia’. Dar deşi aceste qualia sunt universale, în sensul în care pot fi recunoscute de la un experiment la altul, ele nu trebuie confundate cu proprietăţile obiectelor. […] Quale este intuitivă în mod direct, dat, şi nu poate face subiectul posibilelor erori deoarece este pur subiectivă.”. Şi pe drept cuvânt când simţim ceva (de exemplu că ne este foame) vom susţine cu tărie că nu putem greşi în acea privinţă şi vom fi siguri că nu simţim altceva.

Astfel de definiţii generale au făcut foarte dificile discuţiile referitoare la natura precisă a qualia şi cum interacţionează ea cu mintea şi mediul înconjurător. De aceea s-au căutat argumente mult mai precise şi într-un sens mult mai strict. Acestea au venit mai ales sub forma experimentului mental (exerciţiu de imaginaţie, în cadrul căruia se construiesc scenarii ipotetice).

Argumente contra qualia

Daniel Dennett în lucrarea sa „Discreditând qualia” susţine că în fapt qualia, aşa cum sunt văzute de cei mai mulţi filosofi, nu există. Mai întâi notează despre qualia ca este „un termen nefamiliar a ceva ce ne este atât de familiar fiecăruia dintre noi şi anume: modul în care ni se par lucrurile„.

Pentru a-şi susţine părerea, iniţial Dennette face o listă cu cele 4 proprietăţi pe care analiza tradiţională le asociază qualia:

  1. sunt inefabile, adică nu există o persoană (oricât de bine ar şti să explice), care să descrie atât de bine modul în care a experimentat ceva (imagine, gust, miros, etc), astfel încât eu să am o senzaţie identică cu cea avută de el la acel moment. Nici el nu va avea două senzaţii perfect identice ale unui acelaşi stimul. Aşadar pot înţelege o anumită experienţă doar dacă o am eu însumi.
  2. sunt intrinseci, sunt proprietăţi non-relaţionare, ce nu se schimbă în funcţie de relaţia experienţei cu alte lucruri şi nu au părţi componente ce pot fi analizate.
  3. sunt personale (subiective), modurile de a fi ale experienţelor conştiente nu pot fi supuse unor comparaţii interpersonale şi deci unui test obiectiv.
  4. sunt directe sau imediat inteligibile în conştiinţa celui care le experimentează, adică o persoană are acces imediat la stările sale calitative.

Următorul pas este de a ataca în mod direct cea de a doua şi a patra proprietate şi pentru aceasta Dennett se foloseşte de următorul experiment mental: să presupune că există doi degustători de cafea ai firmei Maxwell House, pe nume Chase şi Sanborn. La un moment dat, Chase îi mărturiseşte lui Sanborn că gustul cafelei Maxwell House este acelaşi pentru el ca şi atunci când a venit la firmă, dar că atitudinea sa reactivă faţă de acest gust s-a schimbat, întrucât acum nu-i mai place. Sanborn îi răspunde că pentru el, gustul cafelei s-a schimbat, dar nu şi seturile sale de atitudini reactive, întrucât încă mai apreciază acel gust. Aşadar vedem că pentru Chase a intervenit o schimbare în privinţa standardelor de apreciere a cafelei, qualia fiind aceleaşi, în timp ce în cazul lui Sanborn lucrurile stau exact invers.

Cine are dreptate? se întreabă Dennett.

În prealabil fusese demonstrat că pe deoparte schimbările intrapersonale de qualia nu pot fi confirmate prin introspecţie, iar pe de altă parte, testele empirice nu pot arăta care dintre cele două tipuri de schimbari a avut loc, orice strategie empirică depinzând de judecăţile subiectului despre experienţele proprii. Judecăţile sau convingerile introspective ale subiectului sunt „produsul a doi factori prezenţi în proporţii variabile:
1) dispoziţii de a produce qualia şi
2) dispoziţii de a reacţiona la qualia odată ce sunt produse”.

Dar în acest caz judecăţile despre qualia nu sunt superioare din punct de vedere ştiinţific judecăţilor despre percepţiile obiectelor exterioare, iar experimentatorul se va plasa într-o poziţie de cunoaştere la ‘persoana a treia’, a propriilor sale qualia, egală ca tărie cu cea a unui observator exterior. Rezultă de aici că proprietate 4 nu este valabilă, iar conceptul de qualia nu poate include trăsătura inteligibilităţii imediate

Cu privire la proprietatea intrinsecă Dennett spune că aceste qualia sunt mai strâns legate de judecăţile reactive ale subiecţilor decât de experienţele lor. Şi dacă o schimbare în reactivitate va duce la o modificare a proprietăţii rezultă de aici că aceste proprietăţi nu pot fi intrinseci, devenind proprietăţi extrinseci ce ţin de relaţii.

Dennett concluzionează: „Prin urmare atunci când privim ultima oară caracterizarea noastră iniţială referitoare la qualia ca proprietăţi inefabile, intrinseci, private şi direct inteligibile ale experienţei, descoperim că n-a rămas nimic care să corespundă acestora. În locul lor întâlnim proprietăţi publice relativ sau practic inefabile, la care ne referim indirect prin intermediul detectorilor noştri de proprietăţi personale. […] Aşadar, contrar a ceea ce pare evident la prima vedere, pur şi simplu nu există deloc qualia”.

Argumente ce susţin existenţa qualia

1. Argumentul cunoaşterii a lui Frank Jackson. Experimentul mental folosit consideră existenţa unei persoane, pe nume Fred, care distinge culorile mai bine decât oricine, în sensul că acolo unde cineva vede o singură culoare el poate distinge mai multe nuanţe ale aceleiaşi culori. Cu toate acestea chiar dacă am avea toate informaţiile fizice despre creierul şi sistemul optic al lui Fred, nu vom putea şti mai multe despre experienţa sa vizuală.
Cu privire la acest argument aş putea adăuga că eu chiar am un prieten care realmente vede mai multe nuanţe ca mine într-o culoare care mie mi se pare pură şi mă mir de multe ori de modul în care el percepe şi încearcă să-mi descrie experienţa lui, explicaţiile lui nefăcându-mă pe mine să-mi dau seama exact cum ar fi să văd ca el.

Privitor la reacţiile contra funcţionaliste se prezintă următoarele doua argumente:
2. Argumentul absenţei qualia: prin acesta se arată că dacă percepţiile subiective nu sunt esenţiale pentru fiinţa umană, atunci s-ar putea crea foarte bine un robot, identic din punct de vedere fizic cu omul, care ar avea şi caracteristicile psihice umane. Dar cercetările din domeniul calculatoarelor arată faptul că o astfel de creatură ar fi lipsită tocmai de acel element al subiectivităţii specific omului, în ciuda organizării ei perfect funcţionale. O altă variantă a aceluiaş argument este postularea unor fiinţe zombie perfect asemănători cu noi, dar lipsiţi de caracterul calitativ al stărilor mentale. Ei nu vor putea experimenta niciodată qualia.

3. Argumentul spectrelor inversate: Ned Block propune spre analiză cazul imaginativ a 2 gemeni crescuţi în aceleaşi condiţii, cu deosebirea că unul dintre ei are încă de la naştere lentile de inversare a culorilor introduse în ochi (de exemplu culoare verde inversată cu roşu). Amândoi numesc culorile corect, deşi stările lor psihologice diferă, ceea ce pentru unu definea stare de roşu, pentru celălalt o defineşte pe cea de verde. Aşadar conţinutul calitativ al experienţei lor este diferit, cu toate că din punct de vedere funcţional viaţa lor mentală este la fel.

4. Argumentul liliacului: deşi nu este menţionat termenul de qualia în mod direct, lucrarea „Cum este oare să fii liliac?” a lui Thomas Nagel este citată de multe ori în discuţiile cu privire la qualia. Nagel susţine ideea conştiinţei subiective şi afirmă că: „Un organism are stări mentale conştiente, dacă şi numai dacă există ceva care reprezintă modalitatea de a fi a acelui organism – modalitatea de a fi pentru acel organism”. Cu alte cuvinte fiecare formă de conştiinţă este experimentată într-un anume fel, în mod independent de celelalte Şi chiar dacă noi considerăm că ştim totul despre mecanismul de percepţie a liliacului (sonar sau ecolocaţie), singura modalitate pentru a experimenta în mod originar cum e să fii liliac este chiar să fii acel liliac. Astfel se ajunge la o concluzie similară lui Searl şi anume că o ştiinţă structurală (cea actuală) nu va putea niciodată să explice într-un mod satisfăcător ce este conştiinţa şi pentru aceasta fiind necesară însăşi restructurarea ei.

În final aş vrea să fac câteva remarci personale cu privire la utilitatea qualia. Îmi dau seama că acest termen a fost introdus mai mult din necesitate, el având şi rolul de a rezolva o ‘criză’ la care se ajunsese din neputinţa explicării satisfăcătoare şi totale a conştiinţei de către ştiinţele exact. Personal cred că folosind doar resursele corp şi minte şi mai puţin spiritul, nu se va putea da decât o explicaţie care să satisfacă maximum corpul şi mintea şi de aceea nu vom simţi niciodată starea de completitudine.
Mă gândesc (dar de fapt mai mult simt şi intuiesc) că poate Qualia a apărut tocmai pentru a ne arăta că lucrurile trebuiesc privite dintr-o perspectivă 3D (corp-minte-spirit) şi nu doar 2D (corp-minte) şi poate că, prin simpla existenţă a ei qualia nu are scopul de a explica pe de-a-ntregul conştiinţa, ci mai mult de a ne-o lărgi.