Ki-Aikido – calea păcii și a armoniei

[acest articol este un fragment prelucrat din eseul personal scris în anul 2012 – Gestalt Terapia și Aikido. Despre Gestalt terapie puteți găsi mai multe informații aici. Legat de Aikido – prezentarea lucrurilor este la nivelul (limitat) pe care îl aveam atunci, după doar 5 ani de practică Ki-Aikido. În prezent, deși am practicat aproape 10 ani, realizez doar că limitele sunt puțin mai largi, așadar cele scrise mai jos sunt o versiune proprie pe care am încercat să o obiectivez în limita posibilităților – calea este personală, diferită pentru fiecăruia.]

Mai multe despre Ki-Aikdio puteți găsi la adresa – http://ki-aikido.ro/kiaikido/index.php

Înainte de a începe prezentarea propriu-zisă aș vrea să menționez faptul că Aikido este o disciplină practică, o disciplină a cuvintelor puține pentru că se practică cu mintea și corpul, și nu se studiază cu intelectul; deși este o filosofie a vieții se preferă să nu se filosofeze pe seama ei (japonezii au fost și sunt niște oameni practici). Totuși pentru a oferi unele repere s-au scris destule cărți pe această temă, dar din experiență proprie pot spune că pentru a vă face o impresie corectă despre Aikido cel mai potrivit este să asistați sau chiar să participați la câteva ore de practică.

”Conţinutul tehnic si spiritual al Aikido-ului nu poate fi transmis verbal si nici înţeles raţional. Predarea cunoştinţelor se face mai degrabă in limbajul corpului, profesorul având funcţia de „model de mişcare” care prezintă exerciţiile intr-o forma perfecta. Elevul poate înţelege si asimila conţinutul numai treptat, aşa ca adeseori un acelaşi procedeu trebuie repetat de-a lungul multor ani în care timp este controlat și îmbunătăţit continuu. (Derlogea S., Ionescu D. ,1990)”

Istoria Aikido

Rădăcinile îndepărtate ale disciplinei Aikido se află acolo unde artele marțiale au început să fie studiate pentru prima dată. Cele mai vechi date înregistrate vorbesc despre un prinț indian care cu aproximativ 5000 de ani î.e.n era pasionat de studiul comportamentalului animalelor. Apoi centrul dezvoltării va fi cu precădere în China și Japonia. Astfel artele marțiale vor evolua treptat trecând prin epoca lui Confucius și Lao Tze, practicate de călugării taoiști și ajungând în era noastră prin Kung-Fu (”arta mânii lungi”).

Mai târziu (sec. 6 e.n) Da-Mo un călugăr emigrant din India de sud introduce în China budismul Chan (Zen în japoneză), mănăstirile Shaolin devenind adevărate centre de îmbinare ale spiritualității cu artele marțiale.
Cele 2 centre (China și Japonia) vor continua să-și dezvolte diferitele stiluri de luptă în paralel, pe noi interesându-ne Budo – disciplina originală din care se naște Aikido. Budo este termenul generic care desemnează familia Artelor Marţiale Tradiţionale din Japonia și prin extindere, din întregul Extremul – Orient. BU înseamnă spirit marțial și este legat de noțiunea de luptă, iar DO se referă la metoda, calea prin care se obține măiestria în acest domeniu.

Morihei Ueshiba

Crearea artei Aikido se împletește cu viața fondatorului ei: Morihei Ueshiba, denumit de elevii săi O-Sensei (Marele Profesor). Acesta a studiat de mic diferite arte marțiale îmbinându-le cu practica spirituală, având ca profesori, renumiți oameni ai acelor timpuri. Totuși, după cum ne vorbește în memoriile sale, nimeni nu a reușit să-i explice esența Budo-ului, într-atât încât să fie satisfăcut. Până în primăvara anului 1925 când în timp ce se odihnea în grădină avu o revelație:

„Și deodată prin 1925, dacă îmi aduc bine aminte, stăteam singur intr-o gradină și iată am avut deodată impresia că tot universul se cutremură (…). Mintea și corpul devin uşoare. Puteam înţelege orice: ciripitul păsărilor, facerea lumii, orice. În acest moment am avut iluminarea; am înțeles că secretul artelor marţiale este iubirea fața de orice fiinţă. Mi-au dat lacrimile de bucurie.
(…) Mi-a pierit dorinţa pentru situaţie, glorie sau avere, chiar pentru mai multă forță musculară, înţelesesem că Budo nu înseamnă doborârea adversarului, nu este o cale pentru a duce oamenii spre distrugere reciprocă. Adevăratul Budo înseamnă să accepţi lumea aşa cum e ea, să fii în pace și armonie cu Universul, să tratezi corect toate fiinţele din natură. Antrenamentul Budo înseamnă să primeşti iubirea Universului, care se poartă corect cu toate ce-l alcătuiesc, s-o asimilezi și s-o foloseşti în sufletul și corpul tău.” (Ueshiba, K., 1974)

Acesta poate fi marcat ca momentul nașterii Aikidoului, deși numele exact este dat abia în 1942.

În 1940 începe să practice Aikido, Koichi Tohei Sensei, cel care a adus această disciplină în Europa sub denumirea de Ki-Aikido. Diferența față de arta de origine erau clasele de Ki în care se preda coordonarea minții și a corpului (de altfel denumirea oficială este de ”Shin Shin Toitsu Aikido” ceea ce se traduce în ”Aikido cu mintea și corpul unificate”). Abia apoi după însușirea principiilor Ki, erau predate și clase de Aikido ca aplicație a lor.

Acesta din urmă este stilul despre care voi vorbi în această lucrare și chiar dacă voi scrie doar Aikido mă refer la ramura înființată de Tohei Sensei.

Caracteristicile și principiile Ki-Aikido

Voi pleca de la explicitarea înțelesului idiogramelor ce compun cuvântul Aikido. Astfel, Ai înseamnă  armonie, echilibru, unitate; Ki se poate traduce ca energie, vitalitate, spirit; iar Do reprezintă calea, metoda, modul de viaţă prin care se obțin primele două. Astfel Aikido se poate traduce ca și ”Calea armoniei cu universul”.

Ca și artă de luptă Aikido se bazează în special pe utilizarea forței adversarului prin aplicarea de tehnici articulare de imobilizare, eschive cu pivotare ce au scopul de a-l dezechilibra, proiectări și mai puțin lovituri directe. Este în special o disciplină de auto-apărare ce folosește principiul non-rezistenței și evitarea confruntării directe, dar într-un mod activ, obosindu-l pe cel ce atacă și făcându-l să renunțe la luptă.

Dar mai important decât aceasta Aikido este o filosofie și un mod de viață, tehnicile nefiind un scop în sine, ci mai degrabă un mijloc de a ajunge la armonie cu propria persoană și cu exteriorul. Aikido este singura artă marțială în care nu există competiție sportivă, adevărata victorie fiind asupra ta și asupra propriilor mecanisme rigide, blocaje și atitudini greșite, iar trofeul este transformarea interioară.

A doua diferență majoră față de celelalte arte este că ”tehnicile de Aikido se schimbă de fiecare dată când sunt executate, reflectând maturitatea psihică și spirituală a practicanților. Pe măsură ce nivelul de înțelegere devine mai profund, tehnicile se modifică, se îmbunătățesc” (Stevens, J., 2008). Aceasta nu înseamnă însă că fiecare execută haotic și cum dorește, ci doar că atâta timp cât sunt respectate principiile de bază pot exista variații ale tehnicii fără a perturba scopul final. Astfel această disciplină crește și se dezvoltă odată cu discipolii ei.

”Metoda de predare este simpla si directa. Elevul repeta intens si de multe ori elementele și procedeele arătate de instructor, până ce corpul ii devine capabil de acţiuni intuitive, datorita experienţei. Progresul se manifesta printr-o relaxare fizica si mentala din ce in ce mai accentuata.” (Derlogea S., Ionescu D. 1990)

Îmi aduc aminte de primele antrenamente de Aikido. Știu că pe atunci aveam un serviciu destul de solicitant și de fiecare dată alergam spre sală ca să nu întârzii. Nu știam exact ce se întâmpla în timp ce practicam, dar oboseala mă părăsea încet, încet și într-un mod curios cu cât mă mișcam mai mult în loc să-mi scadă vitalitatea ea îmi creștea.

În Medicina Tradițională Chineză există credința că boala apare din cauza unor dezechilibre existente pe trasele fluxului de energie (liniile de Ki), iar odată deblocate aceste linii (de exemplu prin Acupunctură) sănătatea se va restabili automat în mod natural.
Continuând practica Aikido și avansând în grad mi-am dat seama că mișcările și posturile naturale ale corpului nu doar că-mi conservau energia, dar mă și reconectau la fluxul natural. Astfel un spate ce are curbura naturală sau un corp fără tensiune lasă mai ușor să treacă Ki-ul prin corp ducând la o sănătate și vitalitate mai bună.

Principiul Ki

Principiul Ki are o importanță fundamentală în Aikido, reprezentând în fapt temelia disciplinei. Iată cum definea Tohei Sensei acest concept (cu italic fiind adăugirile personale):

”Matematic vorbind, entitatea de bază a matematicii este numărul 1 (un întreg). Pământul este 1.  Piatră este 1. Dacă îl înjumătățim, ceea ce rămâne va fi tot 1 (un întreg). Dacă este înjumătățit în mod infinit, nu va deveni (niciodată) 0. Dacă este 1, atunci jumătate din el va exista întotdeauna. Ki este suma infinită a acestor particule infinit de mici (o particulă infinit de mică se obține printr-un proces de infinite înjumătățiri). Astfel soarele, stelele, pământul, plantele, animalele, mintea și corpul oamenilor sunt toate născute din Ki-ul universului.”

Stevens (2008) completează viziunea: ”Ki este energia subtilă care susține universul, forța vieții care menține lucrurile în armonie. Ki apare ca fiind similar cu acea forță unificată despre care fizica modernă credere că ar fi forța unică din natură”.

Aceste definiții se referă mai mult la aspectul material al Ki-ului. Yoshigasaki Sensei (fondator al ”KI No Kenkyukai Association International” și student direct al lui Tohei Sensei) oferă și o altă perspectivă într-un interviu preluat în 1996: ”Ki este ceva neclar, ceva ce nu poate fi definit. În viața de zi cu zi înseamnă ceva similar emoției, sentimentelor sau ideilor care nu sunt încă clare dar se vor clarifica mai târziu. Sau poate fi o motivație. De aceea este foarte important să privim Ki-ul în sensul de proces al înțelegerii propriei vieți și al înțelegerii propriei persoane.”

Așadar Ki poate fi ceva stabil, dar în același timp este și un proces, o curgere; este interacțiunea, dar și mobilul prin care se interacționează.
La prima vedere pare a fi un paradox și tocmai de aceea conceptul de Ki este ceva ce se cunoaște prin experiență directă, ci nu prin înțelegere intelectuală.

Dacă am dori să dăm o explicați conceptului de mai sus cu ajutorul psihologie, ne-am opri cu siguranță la Kurt Lewin care aplicând Teoria Câmpului din fizică, în studiile sale de psihologie socială a formulat mai multe legi, una dintre acestea fiind: ”Toate aspectele câmpului sunt interconectate. Schimbarea în orice parte a câmpului afectează întregul câmp”.
În urma practicii Aikido ne dăm seama (percepem intuitiv) că la un nivel subtil ceea ce ne leagă interacțiunile este Ki-ul, iar dacă toți facem parte din același câmp, schimbările din Ki-ul (intenția) partenerului de practică le vom putea percepe și noi, cum de multe ori putem simți starea de spirit a unei persoane foarte apropiate doar prin simpla prezență. (aici a percepe/ simți este în senul de awareness – conștientizare)

Cu siguranță există mai multe modalități de a trata aceste aspecte, eu oferind aici două posibilități.

Experiența mea cea mai importantă legată de principiul Ki-ului a fost în această vară (anul 2012) cu doar câteva zile înainte de a începe să mă documenteze pentru actuala lucrare. Aceasta probabil și din cauză că până acum am avut un grad mult prea mic pentru a simți Ki-ul. Oricum această experiență se rafinează cu timpul și este într-adevăr ceva ce nu poate fi explicat prin cuvinte.
Asistând la un stagiu de Kiatsu (tehnică de vindecare specifică Ki-Aikido ce folosește presopunctura (fină) corelată cu direcționarea prin voință/ atenție a fluxului de Ki interior spre locul afectat) am învățat și am putut experimenta câteva tehnici de bază. Cu doar o lună mai târziu m-am accidentat la umăr și a fost nevoie să opresc orice activitate. În această perioadă am folosit aproape zilnic tehnica de vindecare Kiatsu. Ceea ce am experimentat ca și senzație fizică când îmi făceam auto-tratament a fost o intensificare a căldurii în zona în care apăsam și direcționam Ki-ul, apoi o roșeață și intensificare a circulație sângelui sincron cu o creștere a senzației de durere, dar o calmare aproape totală după aproximativ 5 minute. Menționez faptul că presopunctura nu se face direct pe locul afectat, ci pe liniile de Ki, iar apăsarea este fină. Efectele benefice ale acestei metode nu au întârziat să apară vindecarea producându-se cam cu 2/3 mai rapid decât în mod normal (concluzie la care s-a ajuns în urma consultului medicului specialist).

Coordonarea minții și a corpului

Voi trece mai departe și voi reda un alt concept foarte important în Aikido și anume ”Coordonarea minții și a corpului” (sau ”a avea mintea și corpul unificate”)

Câteva cuvinte mai întâi despre viziunea Aikido asupra Minții și a Corpului.

În cartea sa ”Ki in Daily Life” Tohei Sensei spunea:
”Mintea nu are formă, culoare și miros, și zboară dintr-un loc în altul după cum dorește. Putem crede că este aici chiar acum, iar imediat să observăm că s-a dus o mie de mile mai departe.
Din potrivă corpul are formă, culoare și miros, iar mișcarea lui este limitată. A ține constant unificate aceste două elemente disparate este foarte dificil.”

În Aikido prin minte nu se înțelege intelect, ci mai degrabă atenție sau voință (în sintagma ”a-ți pune mintea la ceea ce faci”), intenție (în sintagma ”cunoaște mintea partenerului”) sau conștiință elevată când ne referim la ”mintea universală”. În general corpul include tot ceea ce este fizic din noi, iar mintea se referă la tot ceea ce nu se vede (gânduri, emoții, subconștient, biocâmp, etc)
Pentru a ilustra proporția dintre ele se folosește metafora icebergului: ceea ce se vede din noi (corpul) este doar o mică parte din ceea ce suntem, exact cum la suprafața apei dintr-un iceberg se vede doar aproximativ 20%. Majoritatea se ascunde privirii aflându-se sub apă, exact cum și mare parte din ființa noastră (mintea) nu este perceptibilă celor 5 simțuri. Similar în psihologie se folosește aceeași metaforă pentru a ilustra relație conștient/ inconștient (subconștient).

Așadar în Aikido forța minții este considerată a fi mai mare decât forța corpului. Mintea este cea care ghidează corpul, ci nu invers, Tohei Sensei prezentând în cartea dânsului câteva exemple practice pentru a demonstra acest lucru (cum ar fi cazul brațului de neîndoit). În plus amintește relația dintre cele două astfel:

”Putem exprima relația dintre cele două spunând că fizicul se mișcă în acord cu ceea ce dictează mintea și că mintea se exprimă prin intermediul corpului. Cele două sunt inseparabile. Continuarea vieții umane este imposibilă cu doar una dintre cele două, dar când ele sunt împreună putem să ne manifestăm abilitățile cele mai înalte și puterea noastră înnăscută.”

Se vorbește astfel despre ”starea de unificare (coordonare) a minții și a corpului”. În starea de coordonare suntem conștienți de ceea ce este în jurul nostru și de noi în același timp, din toate punctele de vedere: fizic, emoțional, mental și spiritual. În plus corpul și mintea (în sens Aikido) lucrează împreună, ființa nu mai este disparată și atunci putem să ne atingem potențialul cel mai înalt. Aceasta este starea de armonie și de pace cu noi și cu tot ceea ce ne înconjoară, despre care vorbea Morihei Ueshiba; obținerea și menținerea ei este scopul principal al Aikido.

Principiile de bază în Ki-Aikido

În Aikido starea de coordonare se obține prin practicarea celor 4 principii de bază pentru unificarea minții și a corpului, două principii ale minții și două ale corpului. Pentru fiecare dintre ele exisă mai multe exerciții specifice prin care se poate dezvolta coordonarea și variate modalități de a testa acest lucru (pe care le puteți citi în cartea Ki in Daily Life, Tohei Sensei).
Voi enumera în cele ce urmează principiile coordonării, și voi da o explicație minimă la ce se referă, modul efectiv de a le obține ținând strict de practica de sală.

  1. Ține-ți punctul (Keep one point)

Acest principiu se referă la a-ți concentra toată mintea (atenția) într-un punct aflat la aproximativ 5 centimetri sub buric și în interiorul corpului. Tohei Sensei spune că acela este locul unde ar trebui să se așeze greutatea părții superioare a corpului. Acesta la început este o zonă (numită Hara în anumite discipline), iar apoi în timp, cu practica, ea se focalizează devenind un punct. Există mai multe exerciții de a găsi acest loc, cel mai accesibil începătorilor fiind încordarea abdomenul și observarea existenței unei zone pe care oricât de tare ne-am încorda nu putem să o tensionăm. Apoi mai târziu ”a-ți ține punctul” va deveni un sentiment, o stare proprie, ci nu ceva imaginar sau corporal. A ne pune mintea (atenția) în acea zonă ne oferă automat starea de coordonare.

  1. Relaxează-te complet (Relax completely)

Într-un mod paradoxal atunci când avem corpul complet relaxat, dar nu moleșit, ci activ, atunci avem puterea cea mai mare și atunci mintea și corpul sunt împreună. Există diferite exerciții de a obține această stare cel mai folosit este de a începe scuturarea mâinilor (similar ca atunci când ne scuturăm de apă după ce ne-am spălat pe mâni) și să lăsăm această mișcare să se amplifice și să se propage în tot restul corpului ducând vibrația peste tot și eliminând tensiunile. Mișcare se începe progresiv atingând un ritm maxim după care se finalizează treptat până când corpul se va opri, dar mintea va continua să aibă activitate păstrând senzația de vibrație, exact cum diapazonul emite sunet spre final, dar noi nu-l mai vedem vibrând (în matematică există similitudine cu ecuația corzii vibrante a unei armonici care se atenuează)

  1. Ține greutatea pe partea de dedesubt (Keep weight undersite)

Tohei Sensei (2001) spunea ”Greutatea fiecărui obiect se va așeza în mod natural în partea cea mai de jos”. Ca și comparație ne putem imagina un burete îmbibat cu apă pe care dacă-l vom ține în mâna vom observa că este mai greu în partea de jos. În mod practic acest principiu se poate obține de exemplu printr-o postură corectă în care spatele are curbura naturală, pieptul este în față lăsând umerii într-o poziție relaxată (deși în general noi avem tendința de a-i duce în față și a-i tensiona în sus). Greutatea se mută pe partea din față a corpului printr-o fandare ușoară astfel încât călcâiele să aibă doar un contact foarte fin cu salteaua (aceasta nu înseamnă că stau pe vârfuri). Atitudinea este una pozitivă și încrezătoare, iar când ne deplasăm, păstrând acest principiu, o facem pășind foarte fin și ușor similar cu modul în care pășesc felinele când se furișează și nu vor să fie descoperite. În această postură naturală vom avea o stabilitate bună a corpului, Ki-ul va curge liber prin corp și vom putea obține starea de coordonare.

  1. Extinde Ki (Extend Ki)

Din păcate acest principiu îmi este greu să-l explic, având nevoie de mai multă experiență. A extinde Ki este un sentiment propriu ce începe să se dezvolte aproximativ după 4-5 ani de practică. Așadar eu abia am ajuns în această etapă și încep să am această percepție, dar ea este foarte slabă ca intensitate și dificil de explicat. În mare parte este despre a-ți folosi atenția și voința pentru a direcționa Ki-ul în diverse direcții (principiu ce se folosește și în exercițiile de Kiatsu).

Brațul de neîndoit

Voi da însă un exemplu care aproximează cel mai bine extinderea de Ki și care demonstrează și faptul că mintea are o forță mai mare decât corpul (fapt menționat mai devreme).

Brațul de neîndoit (Unbendable arm)
Ca în toate exercițiile de dezvoltare a Ki-ului sunt două persoane: cel care face (A) și cel care testează (B) și există și un exercițiu de comparație.

1. Mai întâi A își va încorda brațul cu pumnul strâns și va gândi că B nu poate să-l îndoaie. B va testa încerca să-i îndoaie brațul lui A folosindu-și ambele mâni. Dacă forța celor doi este similară cel care oferă testul va îndoi fără probleme mâna celui care face (poza 1).

                   

– pozele sunt preluate din cartea lui Tohei Sensei –

2. De această dată cel care face (A) va întinde brațul relaxat (poza 2) și se va concentra ca toată puterea minții lui să treacă prin braț și să se ducă la infinit în față. Pentru începături este mai simplu să-și imagineze că mâna lor este ca un furtun (de pompieri) prin care trece apa cu o viteză și forță foarte mare ducându-se foarte, foarte departe. Atâta timp cât A va avea aceasta activitate mentală, oricât ar încerca B să îi îndoaie brațul, acesta nu se va îndoi. Atenție ca testul să fie progresiv și nu brusc. Scopul este de a testa mintea partenerului, ci nu de a-l agresa cu forță. Sentimentul pe care-l avem când practicăm acest exercițiu este similar cu extinsul de Ki, dar această explicație este pentru cei care au maxim 1 an de practică, pentru nivele mai avansate existând altă explicație/ cerință.

O altă variantă mai dură a testului este în imaginea alăturată, dar în Ki-Aikido nu se practică în acest fel pentru că scopul nu este de a convinge pe cineva despre eficacitatea principiului, un test simplu fiind suficient pentru a aduce schimbare în conștiință.

Menționez faptul că oamenii extind Ki în mod natural atunci când dau noroc sau când se salută, când zâmbesc sau când se îmbrățișează de exemplu, dar aceasta este doar o aproximație cu principiul extinderii de Ki din Aikido.

Revenind, voi adăuga că cele 4 principii sunt interconectate. Dacă unul dintre ele este îndeplinit, celelalte 3 sunt prezente de asemenea, iar dacă unul din ele este pierdut, celelalte 3 dispar. Principiile 2 și 3 sunt principii ale corpului și sunt mai ușor accesibile practicii și înțelegerii începătorilor, iar primul și ultimul se referă la minte. Când principiile ambelor merg împreună ca și roțile unui car, atunci putem vorbi de menținerea stării de coordonare în viața de zi cu zi.

Experiența personală cu starea de coordonare este din cea mai diversă. Principiul care-mi este cel mai accesibil este al treilea pe care l-am detaliat (legat de postura corpului). Voi prezenta însă ce am trăit relativ la principiul ținerii punctului.

De cele mai multe ori când veneam la sală eram destul de obosit după o zi de muncă intelectuală și aveam aproape toată energia în zona capului, de obicei cu o tensiune și o oboseală pronunțată a ochilor. În aceste condiții aveam o dificultate vădită de a-mi pune toată mintea în partea de jos a abdomenului, având în vedere că acesta nu era un exercițiu de imaginație în care mă gândeam că toată atenția și energia mea sunt în punct, ci mai degrabă efectiv era nevoie să fac acest lucru. De multe ori eram foarte frustrat că mintea îmi zbura de la una la alta și nu reușeam să o calmez în abdomen și tot încercam și încercam, repetare după repetare. Intelectual nu înțelegeam cum să fac acest lucru și de cele mai multe ori îmi puneam întrebarea: ”dar dacă toată mintea mea este în partea de jos a abdomenul cum voi putea să mai gândesc?”.

Într-o zi am fost luat efectiv prin surprindere de o stare nouă. Făcând exercițiul ținerii punctului la un moment dat mintea mea a devenit foarte clară, tensiunea de la nivelul capului a dispărut și pentru prima dată după mult timp vedeam foarte limpede și fără efort (menționez că am o mică miopie). Îmi simțeam energia distribuită în mod egal în tot corpul, centrul era în punct, dar cu adevărat el era acolo natural fără ca eu să mă lupt să fie acolo. Îmi simțeam fiecare celulă a corpului, ca și cum fiecare avea propria conștiință, dar în același timp ele lucrau împreună, existând o stare de conștientizare a întregului sistem. Îmi simțeam corpul puternic și ferm și am avut senzația că puteam face orice. Simțeam pace și liniște, dar în același timp vitalitate și energizare. Din păcate în momentul în care mi-am dat seama efectiv de această trăire și am început să gândesc: ”Ce minunat, aceasta este starea de coordonare” am pierdut acea senzație profundă pentru că atenția mea acum era împărțită și la intelect. N-am mai reușit de atunci să am o stare similară de conștientizare și consider doar că a fost un cadou pe care l-am primit pentru a vedea unde pot ajunge dacă voi continua practica.

Toate acestea nu ar trebui luate în sens extremist, adică să-mi dedic tot timpul pentru a-mi ține atenția în abdomen pentru că atunci îmi va fi foarte greu să fac alte lucruri cu mintea. Cu trecere timpului și exersând, atenția se va obișnui să stea natural acolo fără a-mi perturba viața obișnuită. Momentan pentru mine este cel mai ușor să-mi păstrez starea de coordonare prin menținerea unei posturi cât mai corecte în majoritatea timpului.

Testul în Ki-Aikido

În Aikido se dă feed-back partenerului prin Testul pe care-l oferim. Există multe moduri de a testa în funcție de exercițiile pe care le facem (cum am văzut și la Brațul de neîndoit), cel mai simplu fiind prin împingerea partenerul ușor către înapoi. Dacă este coordonat va rămâne pe loc, în caz contrar se va deplasa în spate. În pozele de mai jos se exemplifică testarea coordonării în poziția seiza:

Pentru un test corect la rândul lui cel care-l oferă trebuie să fie coordonat. În plus în acest test specific este nevoie să avem degetele orientate spre partener (nu strânse), palma să fie relaxată și în această stare să plimbăm mâna spre în spate cu o asemenea finețe ca și cum partenerul nu ar fi acolo, ci doar ne-am mișca brațul natural prin aer. Astfel nu testăm cu forță și mai degrabă folosindu-ne Ki-ul pentru că noi nu testăm corpul celui care face, ci mintea acestuia.

Dacă testul nu este corect atunci partenerul crede că a făcut bine exercițiul și are starea de coordonare, dar în realitate s-ar putea să fi greșit. Dacă testul a fost onest atunci partenerul poate verifica, și în caz că nu a trecut testul mai poate încerca o dată corectând ceva. În acest fel în subconștient se va întipări informația corectă. De aceea este necesar să fim responsabili când practicăm cu un partener și să oferim teste corecte.

În relațiile de zi cu zi când dăm feed-back este nevoie să fim foarte atenți la modul în care ne exprimăm părerea. În funcție de aceasta celălalt se poate ajusta. Dacă dăm un feed-back bun, dar poate prea dur, s-ar putea să alterăm relația. La fel și în Aikido testul nu este făcut pentru a pica partenerul, ci pentru a-l ajuta să se corecteze. Întotdeauna se testează în funcție de abilitățile și gradul elevului, ajustându-ne la contextul respectiv.

Un test corect ca și un feed-back bun vor crește starea de awareness și vor aduce transformarea.

Despre Transformare

În Aikido transformarea survine în urma repetării principiilor naturale, armonioase de a fi, a face, până în momentul în care în subconștient obiceiurile mai puțin bune vor fi înlocuite cu cele considerate corecte. Este similar cu „învățarea prin încercare și eroare”, iar după fiecare ‚eroare’ mă ajustez și mă corectez. În cadrul practicii de sală este în regulă să greșești, iar scopul este îmbunătățirea, ci nu să nu mai faci nicio greșeală. Erorile sunt inerent și câteodată sunt chiar provocate ca și contra-exemplu. Un nivel avansat de practică este să-ți conștientizezi greșelile în timpul execuției și să te ajustezi fără a fi nevoie de un partener care testează.

Aș vrea să menționez că folosesc cuvintele corect/ incorect, pozitiv/ negativ sau eroare, greșeală, dar nu în sensul de a eticheta sau a emite judecăți de valoare, ci pentru că nu am găsit cuvinte mai potrivite pentru a face diferența între un obicei vechi învățat care nu mai este în acord cu ceea ce doresc să fiu acum, în comparație cu noul lucru pe care vreau să-l introduc în subconștient.

Astfel în Aikido (partea de Ki – coordonarea minții și a corpului) exercițiile se fac de cele mai multe ori în pereche, întâi varianta negativă, apoi cea pozitivă. De exemplu pentru învățarea principiului 3 – Greutatea pe partea de dedesubt (prezentat mai devreme) voi sta întâi în postura normală obișnuită (cu greutatea pe călcâie, relaxat, probabil puțin cocoșat și cu umerii în față) și voi fi testat. Nu voi trece testul și atunci subconștientul înțelege că acea postură nu e corectă. Apoi voi adopta postura corectă și voi fi testat din nou. Dacă voi trece testul atunci în subconștient se va înregistra că aceasta este postura corectă; în caz că nu voi trece în a doua situație atunci îmi dau seama că încă nu este suficientă ajustarea și pot să mai încerc.

Deseori metafora folosită în Aikido pentru transformare este exemplul ceștii pline de ceai în care încep să picur apa. Ceaiul reprezintă obiceiurile vechi, iar fiecare picătură de apă este un obicei bun introdus în subconștient (simbolizat de ceașcă), de exemplu fiecare exercițiu care trece testul. Cu fiecare picătură de apă ceaiul va deveni din ce în ce mai diluat până când aparent în ceașcă va fi numai apă. Cu toate acestea, se consideră că, oricât de multă apă am picura, în ceașca tot va mai rămâne măcar o particulă de ceai ca amintire a trecutului.

Legat de modul cum a avut loc transformarea mea, pot zice că mare parte din acest drum am fost nemulțumit de viteza cu care se întâmplau lucrurile, prea încet…. De multe ori m-am întrebat ce-o fi fost în mintea mea când am ales niște domenii unde ai nevoie de atâta timp și efort pentru a te schimba și de ce nu am ales ceva care să funcționeze mai repede. Cu adevărat îmi dau seama acum că procesul durează și se mișcă la viteza cu care ființa mea se poate transforma. În general schimbarea durează, și deși câteodată ne place să visăm, în realitate nu există formule magice sau licori misterioase, ca în basme, care să ne ia toate problemele și să ne aducă instantaneu succesul.

De cele mai multe ori în nemulțumirea mea nici nu observam progresele făcute de la zi la zi. Iar apoi după ceva timp, în stagii, practicând Aikido cu o persoană cu grad mai mic decât mine îmi dădeam seama că așa am fost și eu la un moment dat. Similar nu realizam că înainte simțeam dureri de spate când încercam să stau sau să merg cu o postură corectă, iar acum pur și simplu simt disconfort în momentul în care nu mai stau coordonat.

De multe ori nici nu conștientizam o îmbunătățire decât în momentul în care mă întâlneam cu o situație și observam că acum reacționam complet diferit în acel context față de cum mă comportam înainte. Sau mai bine zis acum acționam, ci nu reacționam. De exemplu atitudinea obișnuită pe care o aveam de obicei într-un conflict era ori de a fi foarte conformist și a evita confruntarea, ori de a mă revolta sau a răbufni mai târziu. Lucrând pe integrarea acestor polarități am învățat că pot să exprim ceea ce doresc într-un mod ferm și onest, dar în același timp să țin cont și de celălalt sau de context (concept numit asertivitate).

Aikido și emoțiile

Fiind psihoterapeut de meserie am fost foarte curios despre modul în care sunt abordate emoțiile în Ki-Aikido, pentru că am observat că această temă era destul de puțin atinsă în antrenamentele practice.

Deși există o diferență față de psihoterapie în legătură cu viziunea și modalitatea de a lucra cu emoția, scopul este același: armonizarea și echilibrarea ființei.

Sensei Yoshigasaki (1996) face o asociere directă a emoțiilor cu respirația: ”Emoția este o mișcare în corp provocată sau în legătură cu mișcarea diafragmei”. Astfel dacă respirăm într-un mod greșit vom avea emoțiile dezechilibrate; ”practicând o respirație corectă emoțiile noastre vor deveni clare și neperturbate”.

Tohei Sensei vorbește despre punct ca un loc ce poate absorbi și transforma orice emoție negativă:
”Acesta este un punct infinit de mic ce poate absorbi orice. De exemplu, chiar dacă cineva împrăștie zvonuri false despre tine, nu trebuie să-ți pierzi cumpătul. Direcționând mânia în punct, nu e nevoie să faci ceva din ură, ce vei regreta mai târziu. Nici nu e nevoie să o reprimi, pentru că mânia va răbufni mai târziu.”

Din păcate aici nu pot oferi mai multe detalii despre cum se face această ‚topire’ a emoțiilor prin direcționarea conștientă în punct, nedându-mi seama dacă este o exprimare metaforică sau efectiv o acțiune concretă. Probabil cu timpul și practicând lucrurile se vor clarifica. Ceea ce am experimentat eu până în prezent a fost o îmbunătățire a stării de spirit în momentul în care aveam o postură corectă sau când aveam mintea și corpul coordonate. Îmi oferea cu siguranță un control mai bun asupra emoțiilor, însă nu pot spune cu certitudine cât din emoție este transformată și cât din ea este reprimată.

O altă explicație din punct de vedere Aikido poate fi: acolo unde ne punem atenția este și forța noastră, cum am văzut și cu exemplul Brațului de neîndoit). Dacă alegem să nu ‘hrănim’ un anumit aspect acesta în timp își va pierde din putere. Astfel de fiecare dacă când intervine o stare de disconfort pot alege conștient starea de coordonare (similar cum pot alege în fiecare moment să stau drept, iar în timp postura incorectă se va modifica).

Morihei Ueshiba vorbește despre iubire, pace și armonie universală, dar acestea deja au transcens emoția, pentru că sunt sentimente nobile:
”Arta Păcii începe cu tine. Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste în toate activitățile tale. Fiecare are un spirit care poate fi șlefuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică Arta Păcii în tot ce te înconjoară.” (Arta Păcii, 2001)

În cadrul antrenamentelor de Aikido exprimarea emoțiilor este aproape inexistentă; această nu înseamnă că ele nu există, dar în momentul în care ne perturbă starea, sugestia este de a ne concentra pe starea de coordonare. Această abordare este justificată pe deplin dacă ne gândim la rădăcinile artei. De exemplu o confruntare între samurai se solda aproape de fiecare dată cu moartea celui învins. Emoțiile erau considerate slăbiciuni și perturbau concentrarea, iar un adversar abil nu ezita să se folosească de orice ocazie ca să câștige lupta.

Apoi japonezii în genere sunt un popor care nu lasă emoțiile să iasă la suprafață foarte ușor. Câștigul este o societate ordonată, disciplinată, o eficientă mărită în tot ceea ce fac, creștere economică și realizări tehnice, dar prețul plătit este destul de mare pentru că orice emoție reprimată va găsi mai devreme sau mai târziu o cale forțată de a se manifesta.

Cum putem practica Ki-Aikido în viața de zi cu zi

Cum am mai spus, Ki-Aikido spre deosebire de Aikido tradițional are o practică mai intensă a minții și a stării de coordonare. În Aikido se spune că nu poți opri gândurile și nu-ți poți face mintea să tacă, dar o poți focaliza pe un singur lucru. Există o metodă practică prin care mintea se poate calma și focaliza în același timp și aceasta este Meditația Ki, voi prezenta câteva aspecte despre ea și despre cum poate fi folosită de oricine. Apoi mai există un mod practic de utilizare a respirației pentru creșterea vitalității corpului. Este o metodă simplă ce poate fi învățată de oricine într-un singur curs, restul depinzând doar de practică.

Un alt element ce poate fi introdus în practica de zi cu zi este postura corectă în timpul mersului și în fapt tot timpul. O postură corectă va elibera corpul de stres inutil și va face Ki-ul sa circule în mod natural. Astfel putem introduce principiile de relaxare și focusare în tot ceea ce facem: când mâncăm, când dormim, când vorbim, când învățăm, etc.

Se știe că exercițiile fizice aduc un aport de serotonină în corp crescând starea de bună dispoziție. Când se urmărește conștient o stare de relaxare sau pozitivism rezultatele sunt și mai bune. Este util nu doar să punem accentul pe a ne rezolva problemele și blocajele, ci și pe ce putem face pentru a ne creste starea de bine general.

Respirația Ki

Voi prezenta exercițiul în forma în care apare în cartea Ki in Daily Life (Tohei Sensei, 2001), similar practicându-l și la sală.

1. Poziția corpului este în seiza, cu distanța dintre genunchi de 2 pumni și mâniile așezate relaxat pe coapse. Dacă se practică exercițiul acasă sau nu se poate sta în genunchi și poziția așezat pe scaun este în regulă. Spatele este drept astfel încât coloana vertebrală să aibă curbura naturală, umerii sunt relaxați și atenția este în punctul din abdomenul inferior. Ochii vor fi închiși pe parcursul exercițiului.

2. Exercițiul va începe prin expirație și aceasta se va face cu sunetul ”Ah”, fin și continuu, în direcția arătată în poza 2. Scopul acestui sunet este să ne dea o indicație a modului cum expirăm și să putem observa eventualele discontinuități. Sunetul trebuie să fie clar și lung. În general respirație durează 25 de secunde pentru elevii mai avansați, dar pentru începături se poate exersa cu 15 secunde. Mintea este atentă la expirație și modul în care aerul părăsește corpul, fără a pierde starea de coordonare. Chiar dacă nu mai iese aer din plămâni în mintea mea eu continui acțiunea.

3. Când simți că ai expirat suficient înclină-ți corpul ușor în față și eliberează și ultima cantitate de aer din corp. Aerul va călătorii de această dată în direcția săgeții din poza

4. După ce ai expirat complet închide gura și începe inspirația fin, rămânând în poziția inclinată. În loc să te gândești că aerul intră în plămâni folosește-ți mintea pentru a-ți imagina cum aerul vine de la infinit ca un vânt foarte blând și trece prin tine (zona capului) în direcția indicată de săgeată în poza 4. Inspiratul va avea aceeași durată ca și expiratul.

5. Când simți că ți s-a umplut corpul cu aer vei reveni ușor în poziția inițială, iar greutatea trunchiului va fi din nou localizată la nivelul punctului (poza 5).

6. Concentrându-ți atenția în punct, deschide gura și expiră aerul cu sunetul Ah ca la pasul 2.

Acest ciclu de respirații poate fi repetat de câte ori dorești. Un obicei bun este practicarea zilnică a 15-20 minute de Respirație Ki.
Exercițiul are scopul de a ne încărca corpul cu energie și vitalitate, aducând sănătate organelor interne și pace, claritate în minte. Din experiența proprie pot spune că l-am folosit cu succes în perioadele în care aveam foarte mult de muncă sau îmi pregăteam un examen și nu aveam timp să dorm suficient. Am folosit Respirația Ki și în această perioadă în care am scris Eseul, dar recunosc că încă nu este o practică zilnică făcând acest exercițiu cu precădere când simt că am nevoie de un surplus de energie și putere în organism.

Exerciţiu de relaxare mentală (Mokuso)

(acest exercițiu este diferit de cel pe care îl practicăm la sală, dar l-am prezentat pe acesta considerându-l mai accesibil publicului larg)

Se execută în aceeași poziție ca la Respirația Ki doar că de această dată mâniile se vor odihni pe picioare ca în imaginea alăturată. Degetele mari sunt împreunate fin și o palmă se sprijină pe cealaltă formând un semicerc. Corpul este relaxat, bărbia adusă puțin spre înapoi până când se simte o întindere fină a pielii la ceafă.

Se inspiră și se expiră fin și conectat în zona abdominală, fiecare ciclu aducând mai multă relaxare în corp. Respirația este calmă și fără zgomot astfel încât la un moment dat să poți uita de acest proces.
Ochii pot fi închiși sau întredeschiși privind defocalizat la 2 metrii în față (2 lungimi de saltea).

După ce ne-am asigurat că poziția este corectă, mai este un ultim aspect: e nevoie să ne lăsăm gândurile libere, fără nicio grijă sau preocupare de a le ordona. Cu siguranță vor veni multe idei la început. O privim detașat pe cea mai insistentă și o lăsăm să treacă, procedând la fel și cu celelalte, fără a ne lega de niciuna. Aceasta este starea de martor: a observa mintea fără a interveni cu mintea conștientă.

Ne cufundăm în acest proces fără a ne mișca fizic și rămânând relaxați. La început poate fi mai dificil, dar cu timpul corpul și mintea se obișnuiesc. Se poate practica de la 10-20 minute până la mai mult de o oră în funcție de experiența, nevoia fiecăruia.

Scopul exercițiului este de a crește starea de awareness și în același timp a aduce relaxare mentală și corporală.

Postura corectă

Voi încheia seria exemplelor cu prezentarea unei secvențe de lucru la care am asistat în cadrul practicii din dojo și anume primul lucru care de obicei se predă unui nou venit: despre postura corectă.

Voi încerca să redau cât mai acurat dialogul (S = Sensei și E = Elev):

”S: Aikido ne învață cum să ne armonizăm mintea și corpul astfel încât ele să funcționeze împreună. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă ai o postură corectă. În această postură vei avea cea mai mare forță și o să poți să-ți menții sănătatea corporală. Dar nu e nevoie să mă crezi pe cuvânt pentru că se poate demonstra.
E: Ok.
S: Plimbă-te puțin prin sală și oprește-te când dorești.
Elevul face ceea ce i se spune și se oprește
S: Acesta este modul în care stai de obicei?
E: Da.
S: În Aikido avem un test pentru a vedea cât de puternic este corpul în diferite posturi. Testul din față este așa (Sensei pune degetele pe Kimono în zona articulației umărului). Acum, doar stai și voi împinge fin în spate să vedem ce se întâmplă.
Elevul se dezechilibrează puțin dar se încordează și rămâne pe poziție.
S: Doar ai stat?
E: Da.
S: Ești puțin încordat?
E: Da.
S: Înseamnă că nu doar ai stat, dar te-ai și luptat. Acest lucru se întâmplă fără să ne dăm seama pentru că așa ne-a învățat societatea: când din exterior vine ceva care ne perturbă, să ne luptăm ca să ne păstrăm poziția. Dar asta aduce doar tensiune în corp. Acum o să mai testez o dată și doar stai să vezi ce se întâmplă.
Sensei testează din nou și Elevul se duce un pas înapoi.
S: Ok. Am văzut ce se întâmplă când stai cum stai tu de obicei. Corpul nu este puternic și pentru a trece testul a fost nevoie să te tensionezi.
E: Da.
S: Acum să corectăm puțin postura. Tot ca mai devreme cu un pas în față, dar de această dată îndreaptă spatele astfel încât să obții curbura naturală a colanei vertebrale. Pieptul va fi ieșit în afară. Așa… Acum fandează ușor și mută greutatea în partea din față astfel încât să nu mai fie pe călcâie.
Elevul se duce prea în față
S: Nu este nevoie să mergi atât de în față, doar cât să nu mai stai pe călcâie și să poți face asta (și Sensei îi arată cum își mișcă călcâiele pe saltea stânga-dreapta dar fără să exagereze postura pe vârfuri)
E: Ok. Am înțeles.
S: Acum încearcă să elimini tensiunile din corp în timp ce păstrezi postura. Dacă te încordezi oricum nu te pot mișca cum ai văzut, dar ideea e de a vedea dacă reușești să treci testul fiind relaxat.
E: Ok
S: Un ultim element. Atitudinea. Încercă să ai o atitudine pozitivă, poți să și zâmbești dacă te ajută.
Sensei testează și corpul rămâne în aceeași poziție. Elevul se uită mirat spre Sensei.
S: În momentul în care ai postura corectă corpul tău este cel mai puternic și Ki-ul circulă natural prin corp. Dar, pentru moment să lăsăm explicația cu Ki-ul, asta este pentru mai târziu.
E: Da, dar am toată greutatea în față, este normal să trec testul din față.
S: Există și un test din spate. (și îl testează și din spate. Elevul trece testul, dar încă mai caută explicații mentale).
E: Da, dar dacă stau normal fără un picior în față?
S: Va fi mai dificil să-ți păstrezi echilibrul pentru că ești la început, dar funcționează și așa.
Se reia exercițiul cu postura corectă și după câteva ajustări Elevul trece testul.
E: Ok. Am înțeles.
S: Pentru moment nu încerca să cauți prea multe explicații cu mintea. Înțelegerea va veni pe parcurs, practicând. Acum este important să vezi că postura în care stai contează, influențându-ți puterea, iar corpul și mintea vor rămâne sănătoase doar dacă ai o postură corectă.”

Totuși elementele din Aikido pe care le putem exemplifica pentru publicul larg sunt destul de limitate, adevărata artă a coordonării minții și a corpului practicându-se doar în dojo, afară luând cu noi doar atitudinile nou învățate. Aceasta nu ne împiedică însă să inspirăm pe alți oameni și cine știe în ce mod poate vom contribui la transformarea lor.
 
Universul Aikido este extrem de larg, cele prezentate mai sus reprezentând aspecte de bază (în viziunea mea). Așadar dacă v-am stârnit curiozitatea să invit să continuați să citiți mai mult despre Ki-Aikido, dar mai ales să experimentați pentru că aceasta este o disciplină practică, ce oferă multe recompense stabile și de durată celui care se află pe această cale și are răbdare să aprofundeze.
 
Mai multe despre Ki-Aikdio puteți găsi la adresa – http://ki-aikido.ro/kiaikido/index.php
 
 
Bibliografie

  • Derlogea S., Ionescu D. (1990), Aikido. Calea Armoniei, Editura Apimondia, Bucureşti
  • Koichi, Tohei Sensei (2001), Ki in Daily Life, KI NO KENKYUKAI H.Q. / JAPAN PUBLICATIONS
  • Lewin, K. (1951). Field theory in social science. Chicago: University of Chicago Press
  • Stevens, J. (2008), Puterea Armoniei. Biografia lui Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido-ului, Editura AnanadaKali, Sibiu
  • Ueshiba, Kisshomaru (1974), Aikido, Hozansha Publishing Co., Tokyo
  • Ueshiba, Morihei (2001), Arta Păcii, Editura Mix, Brașov

Internet

Workshop – Lucrul cu copilul interior în Terapia prin Regresie, 24-25 iunie


Salutare tuturor,

A venit timpul să anunț și cel de-al doilea workshop din seria de Terapie prin Regresie pentru publicul larg, nu doar pentru cei care sunt în formare.
Dar înainte de aceasta să vă spun câteva cuvinte despre primul workshop în care am lucrat focalizat pe traumă. Au fost regresii interesante cu vieți trecute în care momentul morții a fost traumatizant în majoritatea cazurilor, așadar o parte din suflet era blocat într-un plan mental-astral, trăind iluzia că el încă mai trăiește pe Pământ (neconștientizându-și moartea). Făcând referire strict la ce s-a lucrat în cadrul workshop-ului, am observat un pattern în aceste regresii și anume că în viața respectivă exista un moment traumatizant principal care nu a fost vindecat (a apărut abandon sau pierderea unei persoane dragi sau ruperea bruscă a relației de atașament principale). Apoi, momentul morții reproduce într-un fel contextul traumei inițiale nevindecate – adică șoc puternic sau rupere – de exemplu – s-au întâlnit 2 morți prin sinucidere, una prin ucidere de către partener (prin sufocare) și una aparent combinată personalitatea din viața trecută se omoară cu un cuțit fiind ‘ajutat’ de partenera lui. Dacă am fi explorat și viața imediat următoare, destul de posibil am fi observat că momentul nașterii reproducea trauma morții neintegrate din viața precedentă sau din nou avea loc o moarte similară. Cred că fiecare dintre participanți a făcut propriile conexiuni, dar am vrut să adaug și o perspectivă de ansamblu.

Revenind la următorul workshop acesta va fi focalizat pe lucrul cu traumele care au avut loc în copilăria acestei vieți, dar tehnica se poate folosi și pentru traumele din adolescență. Câteodată momentul traumatizant abordat poate fi poartă de acces spre o viață trecută care a fost sursa (cauza) energiei descărcate în viața prezentă.

Workshop-ul se adresează în special psihologilor, medicilor, practicanților terapiilor complementare, studenților în aceste domenii, dar și tuturor celor aflați pe calea terapiei și dezvoltării personale.
 
Pe scurt despre…
Terapia prin Regresie este o metodă de psihoterapie modernă care ne ajută să accesăm și să vindecăm traumele din trecut, acestea fiind cauzele problemelor noastre din prezent. Acele evenimente pot fi în trecutul acestei vieți când eram copii, la momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă,  cauza este și mai profundă, într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în „lumea sufletelor”).

Aș vrea să spun câteva cuvinte și despre experiența mea legat de lucrul cu copilul interior. Când suntem mici și ne confruntăm cu un eveniment traumatizant care este peste puterea noastră de gestionare la acel moment, psihicul nostru ne protejează prin ceea ce în psihologie numim mecanisme de apărare sau defensive, câteodată apărând și sub denumirea de rezistențe. Ele sunt destul de multe și pot fi studiate amănunțit. Unul din mecanismele de protecție este scindarea, practic sufletul se fragmentează evitând partea traumatizată, încapsulând-o și izolând-o departe în inconștient. De cele mai multe ori chiar uităm evenimentul traumatizant. În acea „capsulă” există energia traumei neintegrate care atunci când este deschisă în terapie, de cele mai multe ori chiar ia forma acelui aspect din noi. Practic o parte din sufletul nostru se va înfățișa sub forma unui copil (noi la acea vârstă) care ori plânge, ori este speriat sau blocat, retrăind momentul dificil care a dus la splitare. Clientul este ghidat să vorbească și să interacționeze cu această parte de suflet pe care o putem numi copilul interior traumatizat, urmând procesarea traumei și în final integrarea în noi a acelei părți de suflet pierdute.

Ce vom face:
Focusul workshop-ului va fi în special practic, terapeutic, dar nu vor lipsi și detaliile teoretice pentru cei care sunt curioși să afle mai multe lucruri despre metoda de lucru.

În prima parte a workshop-ului vor fi prezentate câteva noțiuni introductive despre metoda de Terapie prin Regresie și modul în care se lucrează în cazul specific al traumelor din copilărie.
Vom face o explorare a momentelor importante din copilărie privind la modul în care personalitatea copilului este șlefuite de modelele parentale și de traumele apărute, modul în care se formează credințele care ne ghidează mai departe viața ca adult, programele fixe care rulează și care de fapt își au începutul în primele momente pe care le petrecem pe Pământ.
Va fi și o călătorie ghidată de grup care va include o parte din metodele de lucru cu copilul interior pe care le folosim în Terapia prin Regresie. Va fi timp și pentru împărtășirea experienței, fiind încurajată implicarea activă a participanților.
În a doua partea a zilei va avea loc o sesiune demonstrativa cu unul dintre participanții care vor să lucreze un aspect nevindecat descoperit în călătoria ghidată, cu posibilitatea de a vedea conexiunea cu o viață trecută când a început de fapt problema abordată.

În ziua a doua vom lucra în principal practic în grup și individual, cu temele găsite în prima zi sau ceea ce s-a deschis în decursul nopții și câteva exerciții specifice cum ar fi Linia Timpului din această viață.

La final, cei interesați pot obține informații suplimentare despre formarea în Terapie prin Regresie și când se va forma următoarea grupă.
Pentru cei care doresc să se informeze mai mult înainte de a se înscrie, le recomand acest interviu de la 6TV – http://www.victorchirea.ro/2014/09/inregistrare-video-terapia-prin-regresie-6tv/

Când:
Întâlnirea va avea loc în week-end-ul 24-25 iunie, între orele 10-18, dar în funcție de numărul participanților și de interesul arătat se poate prelungi până la 18:30-19. Vor fi una sau două pauze mici de 10 minute și o pauza de prânz de 1 oră și jumătate.

Vă rog să veniți cu cel puțin 15 minute înainte pentru a putea începe la timp și să aveți la voi și ceva pentru notat. De asemenea, o ținută mai lejeră va facilita procesul de terapie.

Locația este situată în București (zona centrală) – adresa exactă va fi comunicată celor care se înscriu la workshop.
 
Prețul este de 350 lei pentru cele două zile. Locul la curs este asigurat prin plata unui avans de 100 de lei (detaliile le veți afla în urma discuției cu organizatorul). În cazul în care ați plătit avansul, dar nu reușiți să mai ajungeți la curs (din diverse motive), acesta nu este rambursabil.

Facilitatorul este Victor Chirea, Psihoterapeut și Terapeut acreditat de asociația internațională EARTh (The Earth Association for Regression Therapy) cu gradul de practică Certified Regression Therapist. Dacă doriți să aflați mai multe despre el, accesați link-ul http://www.victorchirea.ro/despre-mine/

Numărul de participanți este limitat la 12 persoane.
Pentru înscriere:

Workshop – Procesarea traumei în Terapia prin Regresie, 27-28 mai

Bună ziua,

Am decis să organizez o serie de workshop-uri de Terapie prin Regresie, care să fie deschise și publicului larg și nu doar pentru cei care se află în formare în această metodă. În aceste întâlniri vom aborda teme de interes general cum ar fi: lucrul cu trauma în terapia prin regresie (caz particular – trauma de pierdere), lucrul cu traumele din copilărie, vindecarea karmei de familie, procesarea momentului nașterii, al concepției și al perioadei embrionare, copiii nenăscuți, sesiuni spirituale (viața dintre vieți, întâlnirea cu familia de suflete, cum ne planificăm viața pe pământ și cum ne alegem misiunea din această viață etc.).
Primul workshop va aborda modalitatea în care se lucrează în Terapia prin Regresie cu momentele traumatice.

Workshop-ul se adresează în special psihologilor, medicilor, practicanților terapiilor complementare, studenților în aceste domenii, dar și tuturor celor interesați de a afla mai multe informații despre această metodă și beneficiile ei.

Pe scurt despre…
Terapia prin Regresie este o metodă de psihoterapie modernă care ne ajută să accesăm și să vindecăm traumele din trecut, acestea fiind cauzele problemelor noastre din prezent. Acele evenimente pot fi în trecutul acestei vieți când eram copii, la momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă,  cauza este și mai profundă, într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în „lumea sufletelor”).

Ce vom face:
Focusul workshop-ului va fi în special practic, terapeutic, dar nu vor lipsi și detaliile teoretice pentru cei care sunt curioși să afle mai multe lucruri despre metoda de lucru.
În prima parte a workshop-ului vor fi prezentate noțiuni introductive despre metoda de Terapie prin Regresie, cum se desfășoară o ședință standard, exemple de cazuri, ce probleme pot fi tratate, care sunt beneficiile Terapiei prin Regresie și pentru ce tip de persoană este potrivită (sau nu) această abordare. Apoi, vom defini trauma și particularitățile ei și mai ales cum anume sunt conectate toate acestea cu regresiile – cum se pot accesa, cum se pot înțelege momentele traumatice, cum se pot procesa și elibera.
Mai departe, vom face o călătorie ghidată pentru a accesa posibile teme de lucru. Va fi timp și pentru împărtășirea experienței, fiind încurajată implicarea activă a participanților.
În a doua partea a zilei întâi va avea loc o sesiune demonstrativa cu unul dintre participanții care vor să lucreze un aspect personal cu această metodă.
În ziua a doua vom lucra în principal practic în grup și individual, cu temele găsite în prima zi sau ceea ce s-a deschis în decursul nopții.
La final, cei interesați pot obține informații suplimentare despre formarea în Terapie prin Regresie și când se va forma următoarea grupă.
Pentru cei care doresc să se informeze mai mult înainte de a se înscrie, le recomand acest interviu de la 6TV – http://www.victorchirea.ro/2014/09/inregistrare-video-terapia-prin-regresie-6tv/

Când:
Întâlnirea va avea loc în week-end-ul 27-28 mai, între orele 10-18, dar în funcție de numărul participanților și de interesul arătat se poate prelungi până la 18:30-19. Vor fi una sau două pauze mici de 10 minute și o pauza de prânz de 1 oră și jumătate.

Vă rog să veniți cu cel puțin 15 minute înainte pentru a putea începe la timp și să aveți la voi și ceva pentru notat. De asemenea, o ținută mai lejeră va facilita procesul de terapie.

Locația este situată în București (zona centrală) – adresa exactă va fi comunicată celor care se înscriu la workshop.
 
Prețul este de 350 lei pentru cele două zile. Locul la curs este asigurat prin plata unui avans de 100 de lei (detaliile le veți afla în urma discuției cu organizatorul). În cazul în care ați plătit avansul, dar nu reușiți să mai ajungeți la curs (din diverse motive), acesta nu este rambursabil.

Facilitatorul este Victor Chirea, Psihoterapeut și Terapeut acreditat de asociația internațională EARTh (The Earth Association for Regression Therapy) cu gradul de practică Certified Regression Therapist. Dacă doriți să aflați mai multe despre el, accesați website-ul http://www.victorchirea.ro/

Numărul de participanți este limitat la 15 persoane.
Pentru înscriere:

Workshop Introducere în Past Life Therapy (PLT), sâmbătă 5 martie

Bună ziua,

Am plăcerea să vă anunț organizarea celui de-al patrulea Workshop de prezentare a metodei Past Life Therapy (PLT) în România.
Workshop-ul se adresează în special psihologilor, medicilor, practicanților terapiilor complementare, studenților în aceste domenii, dar și tuturor celor interesați de a afla mai multe informații despre această metodă și beneficiile ei.
 
Pe scurt despre…
Past Life Therapy este o metodă holistică de terapie prin regresie care ne ajută să accesăm și să vindecăm traumele din trecut, acestea fiind cauzele problemelor noastre din prezent. Acel eveniment poate fi în trecutul acestei vieți când eram copii, în momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă,  cauza este și mai profundă, într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în „lumea sufletelor”).

Ce vom face:
În prima parte a workshop-ului vor fi prezentate noțiuni introductive despre metoda Past Life Therapy, cum se desfășoară o ședință standard, exemple de cazuri, ce probleme pot fi tratate, care sunt beneficiile terapiei prin regresie și pentru ce tip de persoană este potrivită (sau nu) această abordare.
Apoi vom face o călătorie ghidată pentru a accesa posibile teme de lucru. Va fi timp și pentru împărtășirea experienței, fiind încurajată implicarea activă a participanților.
În a doua partea a zilei va avea loc o sesiune demonstrativa cu unul dintre participanții care vor să lucreze un aspect personal cu această metodă.
La final, cei interesați pot obține informații suplimentare despre formarea în Past Life Therapy, care va începe în scurt timp și în Romania.

Când:
Întâlnirea va avea loc Sâmbătă, 5 martie, între orele 10-18, dar în funcție de numărul participanților și de interesul arătat se poate prelungi până la 18:30-19. Vor fi una sau două pauze mici de 10 minute și o pauza de prânz de 1 oră și jumătate.

Vă rog să veniți cu cel puțin 15 minute înainte pentru a putea începe la timp și să aveți la voi și ceva pentru notat. De asemenea, o ținută mai lejeră va facilita procesul de terapie.
Locația este situată în București (zona centrală) – adresa exactă va fi anunțată celor care se înscriu la workshop.
 
Prețul este de 150 lei.
Facilitatorul este Victor Chirea, Psihoterapeut și Terapeut acreditat de asociația internațională EARTh (The Earth Association for Regression Therapy) cu gradul de practică Certified Regression Therapist. Dacă doriți să aflați mai multe despre el, accesați pagina http://www.victorchirea.ro/despre-mine/

Numărul de participanți este limitat la 15 persoane. Prioritate vor avea cei care își vor anunța participarea din timp.
Pentru înscriere:

Formare in metoda Past Life Therapy (PLT), primul modul 19-20 martie

Past Life Therapy este o metodă holistică de terapie prin regresie care ne ajută să accesăm și să vindecăm traumele din trecut, acestea fiind cauzele problemelor noastre din prezent. Acel eveniment poate fi în trecutul acestei vieți când eram copii, la momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă,  cauza este și mai profundă, într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în „lumea sufletelor”).

(mai multe informații despre această metodă puteți găsi pe acest website la categoria articole/terapie prin regresie)

Dimensiunea grupei – maxim 12 persoane.

Cerințe
– încadrare în domeniul sănătății/terapiei (psihologie, medicină, asistență socială, psihopedagogie, teologie, terapie complementară);
– Limba Engleză (nivel mediu scris, citit, conversație);
– maturitate și sănătate psiho-emoțională, condiție internă de viitor terapeut;
– abilitatea de a intra în regresie ca și client.

Selecția inițială se va face în urma CV-ului și a unui interviu. Selecția secundară va fi după ce candidatul va experimenta o regresie personală și/sau va participa la un workshop introductiv. Deși este de dorit încadrarea pe un domeniu terapeutic la momentul începerii formării în cazuri rare se poate accepta și o începere ulterioară a acestora. Limba Engleză este necesară în special pentru că o parte din manualele de formare sunt în această limbă și pentru atelierele cu formatori străini. Eventual pot organiza si câteva cursuri intensive de Engleză ținute un profesor de Engleză și/sau sesiuni de traducere a câtorva fragmente de interes din manual.
Înainte de a vă înscrie pentru interviu vă rog să reflectați asupra următorului aspect: nevoia mea principală este de a primi terapie (a fi client) sau de a oferi terapie (a fi terapeut)?
Sunt destul de mulți cei care cred că vor să fie terapeuți (și să contribuie la vindecarea celorlalți), dar de fapt la bază se află o nevoie interioară de vindecare personală. Pentru aceștia este mai potrivită terapia individuală.

Durată
– minim 2 ani de formare + minim 1 an de supervizare;
– 8-10 module pe an + 1 workshop (4-5 zile) cu invitat străin;
– 1 modul = 2 zile (week-end) / 1 întâlnire pe lună (16 ore), în general între orele 10-18.

Primul modul este programat pentru 19-20 martie 2016 și va conține elemente introductive de terapie prin regresie și un focus pe crearea grupului și a relațiilor la nivel de grup. În funcție de cerințe cea de a doua zi poate fi mai mult axată pe terapie în grup și o sesiune de regresie cu unul din participanți.
În prealabil voi organiza câteva grupuri de prezentare a metodei și/sau de terapie în care participații au ocazia să-și dea seama dacă metoda Past Life Therapy este potrivită sau nu pentru ei. Înainte de începerea formării este necesar ca fiecare participant să fi avut cel puțin o ședință de regresie personală pentru a putea experimenta în mod direct efectele metodei.

Preț modul (week-end): 450 lei.
Prețul modulului cu formatori străini va fi anunțat la momentul respectiv.
Prețul terapiei personale și al supervizării se stabilește ulterior.

Locul desfășurării: București, Sector 3 (zona Timpuri Noi – Vitan) – adresa exactă se comunică ulterior participanților.

Tematica orientativă:
– Curs introductiv: concepte de bază alte PLT, concepte de bază din Psihologie. Cadru terapeutic, etică, relația terapeutică. Ce înseamnă să fii student/terapeut în PLT.
– Structura de bază a unei ședințe de regresii.
– Începutul: interviul inițial, focalizarea, stabilirea temei de lucru, inducția, aprofundarea.
– Tehnici de lucru asociative și tehnici de lucru disociative.
– Terapia traumei de tipul I și traumei de tipul II.
– Lucrul cu atașamentele: atașamente energetice, suflete atașate, forme-gând parazite, subpersonalități din vieți trecute atașate de personalitatea prezentă.
– Lucrul cu copilul interior.
– Nașterea, perioada embrionară, concepția. Copii nenăscuți.
– Moartea și lumea sufletelor.
– Karma de familie.
– Lucru pentru vindecarea sentimentului de a nu te simți acasă, de a nu aparține (Homing).
– A face o sesiune în locul altei persoane (Remote Session).
– Viața dintre vieți (sesiune spirituală, conectarea cu familia de suflete, conectarea cu străbunii).
– Prima viață pe Pământ / Vieți pe alte planete.
– Trauma primordială.
– Integrarea (pe cele 3 nivele – o viață trecută în viața prezentă, integrarea mai multor subpersonalități din viețile trecute între ele, integrarea personalității prezente cu sinele superior).
– Cum să integrăm PLT cu alte terapii.
– Cursuri avansate: PLT și Psihopatologia; Cum să lucrăm visele în PLT; PLT pentru cazuri specifice (fobii, abuzuri sexuale, depresie, etc.); PLT cu copiii; Curs de formare de formatori.

Din anul 2 studenții vor începe să lucreze secvențe terapeutice în cadrul atelierelor și sub supervizarea și îndrumarea formatorilor.
Din anul 3 studenții vor putea face terapie în afara timpului de desfășurare al workshop-ului și vor beneficia de supervizare individuală sau de grup.
Pentru absolvire este necesară parcurgerea tuturor modulelor de bază (nu și a cursurilor avansate) și promovarea verificărilor periodice care sunt diverse (eseu personal, verificarea cunoștințelor teoretice, verificare nivelului de practică în supervizare, prezentarea de studii de caz, etc.). Se ține cont de evoluția din cadrul procesului de terapie individuală – studentul poate îndeplini criteriile formale legate de prezență și promovarea altor examene, dar condiția lui internă să nu fie încă aceea a unui terapeut. În aceste condiții se va insista pe terapia personală până când se observă o schimbare consistentă și abilitatea de a fi terapeut.

Formatori:
1. Formator principal: Victor Chirea, Psihoterapeut în metoda Gestalt Terapie și Terapeut acreditat de asociația internațională EARTh (The Earth Association for Regression Therapy) cu gradul de practică Certified Regression Therapist. (mai multe informații puteți găsi pe acest website la secțiunea ”Despre mine”)
2.Formatori străini:
Marion Boon (Tasso International) – www.iparrt.nl, www.mensics.com
Hans TenDam (Tasso International) – http://www.tassointernational.com/
Marianne Carolus (Evadio School) – www.evadio.net
Barbara Scheibel (Evadio School) – http://www.evadio-ausbildung.de/barbara-scheibel.html
(la această listă se pot adăuga și alte nume în viitor. Există posibilitatea invitării lor în Romania sau să mergem noi în afară unde este sediul școlii lor)

Informații suplimentare și înscrieri:
Victor Chirea
 contact

 

 

Pentru înscriere vă rog să-mi trimiteți CV-ul și o scrisoare de intenție (ce motivație aveți pentru a începe această formare și care sunt calitățile care vă recomandă).

Interviu pentru revista on-line Chic-Elite. Despre terapia prin regresie și sensul în viață

De curând, am acordat un interviu pentru revista on-line Chic-Elite. Am discutat despre terapia prin regresie, vieți anterioare și metoda Past Life Therapy pe care o practic. Aveți mai jos articolul care poate fi găsit în original aici. Lectură plăcut!

SENSUL SI PASIUNEA – INDICATORII ALEGERILOR BUNE

“Lucrurile mari vin automat in viata, atunci cand esti in acord cu tine si cu menirea ta” –este un crampei dintr-o interesanta discutie avuta cu Victor Chirea, inainte de a-mi acorda interviul pentru Chic-Elite. Ma incanta faptul ca dialogul nostru este punct tintit, punct lovit – cu o precizie demna de un absolvent de stiinte exacte, terapeutul in Past Life Therapy (o metoda de psihoterapie moderna) clarifica lucruri mari din doar cateva cuvinte. “Dar pot veni pe polaritati, una calda, alta rece. E nevoie sa poti sa–ti contii si umbra, nu doar lumina”. Ce am mai aflat de la Victor te invit sa descoperi in continuare!

Ai absolvit Facultatea de Electronica, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei cu o lucrare de diploma dedicata fizicii cuantice. Ce ai descoperit despre fizica cuantica, pe intelesul cuiva care nu a absolvit aceasta facultate?:)
Lucrarea mea nu a fost dedicata marelui public, ci pe un subiect foarte specific – Nanocristale semiconductoare sau Quantum Dots in Engleza. La acel moment (2006) a fost prima de acest gen din Romania si nu era deloc pe specializarea pe care am terminat-o (Mobile si Sateliti), ci mai degraba tinea de Microelectronica. Dar am vrut sa studiez despre ceva nou si palpitant. Daca ar fi sa extrag din lucrare ceva de interes pentru noi la ora actuala este marele potential pe care il are aplicarea nanotehnologiei in viata de zi cu zi. Se pot face LED-uri cu nanocristale, LASER-i sau celule fotovoltaice, toate cu un randament mult mai bun decat cele actuale. De exemplu, in cazul celulelor solare, randamentul (conversia luminii solare in curent electric) este de 2-3 ori mai mare decat ceea ce este comercializat pe piata acum. Un alt domeniul foarte important care poate beneficia de aceasta tehnologie este medicina si industria farmaceutica unde se poate creste foarte mult absorbtia substantei la nivel de celula, iar din ce am vazut se pare ca exista cateva firme care folosesc nanotehnologia.

Cum se impaca stiinta cu metoda Past Life Therapy si vietile trecute, care par a fi ceva impalpabil si greu de demonstrat?
Past Life Therapy este o metoda de psihoterapie moderna care cuprinde elemente din mai multe abordari, cum ar fi Psihanaliza, Gestalt Terapia, Analiza Tranzactionala, Programarea Neurolingvistica (NLP) si altele. Daca am scoate conceptul de vieti trecute si am face regresii doar in viata prezenta, ar fi foarte asemanatoare cu multe dintre abordarile terapeutice moderne. Fiecare om are dreptul la propria opinie si credinta, iar faptul ca vine sa faca terapie la noi nu implica modificarea acestor concepte… putem foarte bine sa facem o regresie in trecutul acestei vieti.
In Past Life Therapy putem aplica orice metodologie de cercetare stiintifica pe care o folosim si in cadrul psihologiei clasice, este acelasi protocol. Si chiar facem acest lucru in cadrul asociatiei (Earth Association for Regression Therapy). O pot spune cu siguranta, pentru ca sunt membru al comitetului de cercetare. Ultima cercetare studiaza eficacitatea Terapiei prin Regresie in cadrul problemelor relationare, in urma careia a fost publicata o carte pe siteul asociatiei. In rest sunt foarte multe studii valoroase facute de diversi cercetatori, majoritatea publice pe internet, cum ar fi cele ale lui Ian Stevenson sau Jim Tucker, dar probabil lumea a auzit mai mult de Brian Weiss si Michael Newton.

Cum a venit trecerea catre dezvoltare personala si dedicarea completa acestei arii?
S-a intamplat in 2007, cand mi-am luat un an liber sa calatoresc. Am fost in Tibet, India, Brazilia si Israel. Am vrut sa experimentez in mod direct cateva din religiile Pamantului, nu sa raman doar cu teoria si ideile altora. Mi-am dat seama ca nu sunt foarte diferite si ca principiile de baza sunt aceleasi, iar in final toate doctrinele isi doresc conexiunea cu sursa (indiferent care este denumirea aleasa), doar ca au moduri diferite de a ajunge acolo. Probabil am avut un salt de constiinta in acele pelerinaje, pentru ca, atunci cand am revenit din calatorie, mi-am dat seama ca nu-mi doresc sa stau toata viata sa lucrez cu masini electronice, ci mai degraba sa fiu in contact cu oamenii. Si mi-am dat seama ca nu pot sa am sef, program de lucru fix, lipsa de liberate si alte limitari de acest gen. M-am uitat in spate la viata mea si mi-am dat seama ca, in mod natural, cand ma intalneam cu cineva, discutia mergea spre o tema spirituala sau terapeutica. Mi-am dorit sa fac acest lucru intr-un mod profesionist, am calculat cam la cati ani voi incepe sa profesez, mi-am dat seama ca am mult de munca si m-am apucat de studiat. Am inceput facultatea de psihologie, formarea in Gestalt Terapie, formarea in regresii si aikido, toate intr-un an. Si de atunci am ramas pe aceasta cale si sunt foarte fericit cu alegerea facuta.

Ce anume te-a determinat sa urmezi o formare in Past Life Therapy?
In toamna lui 2007, un amic de-al meu m-a invitat sa particip la un workshop de regresii. Am primit atunci o sedinta de regresii si cand am vazut cat de mult m-am transformat doar dupa o intalnire am zis ca eu asta vreau sa fac. In plus, imi doream sa studiez ceva care sa imbine terapia, stiinta, spiritualitatea si nevoia mea de paranormal de atunci. Iar motivatia se pare ca a fost puternica, pentru ca formarea a durat destul de mult (5 ani) si a fost cu destul de multe provocari.

Ce te-a facut sa crezi in aceasta forma de terapie si nu alta si cum a fost sa vorbesti despre asta la vremea respectiva, adica acum 9 ani in Romania?
Cum am mai spus, principalul atu al acestei metode este eficacitatea ei si faptul ca te duce direct la cauza, fara ocolisuri. Si apoi tot ceea ce ai nevoie este de forta pentru a putea sa privesti in ochi problema si sa accepti ca, intr-un mod sau altul, tu esti responsabil pentru ceea ce s-a intamplat si tot tu le poti echilibra. Nu o sa vina nimeni sa faca treaba in locul tau. Terapeutul te ghideaza, dar procesarea la nivel fizic-mental-emotional este a fiecaruia in parte.
Legat de impartasit, la inceput am fost entuziasmat si povesteam cu toata lumea. Apoi mi-am dat seama ca incepusem sa fiu privit ca un ciudat si am invatat sa triez ce si cat spun si mai ales cui spun. Am o vorba: „decat sa incerci sa convingi un om de ceva, mai bine folosesti aceeasi energie sa prezinti mai multe informatii la 10 oameni care deja cred”. Am acceptat ca fiecare om este la o anumita etapa a vietii lui si unora le este folositoare aceasta informatie, iar altora nu. Aceasta nu inseamna ca unul este superior altuia, ci pur si simplu inca nu a venit timpul – eu am negat meditatia, spiritualitatea si ezoterismul pana la 19 ani, de fapt nu prea ma interesau, aveam alte lucruri de facut. Deci pot intelege cand cineva alege sa nege ceva ce acum mi se pare evident. La un anumit nivel, asa este mai bine pentru el.

O intrebare de la un grup de prieteni foarte pragmatici: Cum stim ca exista viata dupa moarte? Cum le raspunzi?
Am primit de mai multe ori aceasta intrebare si de obicei am cateva raspunsuri pe care le ofer. Unul dintre ele este ca daca avem suficienta rabdare, vom afla cu totii mai devreme sau mai tarziu.
O alta perspectiva ar fi cea stiintifica, oferita de Einstein prin celebra sa formula – energia este produsul dintre masa si viteza luminii la patrat. De aici vedem ca masa se poate transforma in energie si invers si mai vedem ca nimic nu se pierde, ci totul se transforma. Ceea ce se intampla cand murim este ca pur si simplu existenta noastra se transforma dintr-o realitate materiala tridimensionala intr-o realitate energetica si mult mai diafana.
Alt raspuns este dat de experientele din preajma mortii (Near Death Experience), de mortile clinice, cei care sunt in coma. Au fost multe relatari de experiente extracorporale, ceea ce inseamna ca exista viata si in absenta unui vehicul material care sa ne contina sufletul.
Apoi ne putem uita in jurul nostru. Universul este holografic, adica putem intelege ce se intampla cu o parte a universului daca studiem alta parte a lui. In natura lucrurile mor si se nasc. Un copac creste, rodeste, iar fructele au seminte din care iese o noua planta. Principul vital este foarte puternic si el continua sa sustina cresterea si transformarea si indiferent ce credinte avem noi, viata continua pentru ca este fundamentul pe care este construit universul.

Cum stim ca in cadrul unui proces de Past Life Therapy, accesam informatii din alta viata si nu pur si simplu niste rezultate ale imaginatiei noastre?
Si aceasta intrebare mi-a fost pusa de multe ori si, ca mai devreme, exista mai multe raspunsuri. Primul raspuns si cel mai simplu este ca nu stim. Nici macar nu stim daca a fost viata noastra sau ne-am identificat cu experienta unui alt suflet din inconstientul colectiv. Dar ceea ce este clar este ca atunci cand traim acele lucruri, ele par foarte reale. Emotiile ni se par reale, durerile corporale ni se par reale si toate evenimentele pe care le traim. Cea care se indoieste este mintea care nu poate accepta ceva in afara cutiei rationale. Mintea este cea care intreaba – ”dar daca mi-am imaginat”. Iar eu intreb atunci – dar de ce ti-am imaginat exact asta si nu altceva. De ce si-ar imagina o persoana ca a fost mancata de vie de un lup si sa-i simta coltii cum ii sfasie carnea? De ce nu si-ar imagina ca este pe o plaja insorita band un cocktail delicios?
Este destul de posibil sa intervina si imaginatia si de multe ori creierul sa traduca impulsurile informationale dintr-o viata trecuta sub forma a aceea ce este logic pentru el acum. Dar de cele mai multe ori sunt detalii nesemnificative, iar un terapeut cu experienta isi da seama de aceasta. Ceea ce nu se schimba insa este tipul traumei, acolo este foarte clar – ai fost abandonat sau ars pe rug, infometat, schingiuit – sunt date detalii foarte precise.
As ruga pe oricine sa se puna sa inventeze o poveste timp de 3 ore (cat dureaza de obicei o regresie), sa o zica cursiv si apoi cand il pui sa o repede sa incerce sa o repete ad litteram. Si toate acestea cand este in suferinta si in durere sufleteasca cand sincer vrei doar ca sa se termine cat mai repede si ai face orice pentru liniste, pace si armonie.
In final, reala sau inventată, povestea are sens pentru client, ea este acceptata la nivel simbolic si aduce catharsis, iar acesta este cel mai important lucru, faptul ca ai scapat de problema care te sacaia de atatia ani, nu daca si cat ti-ai imaginat din procesul terapeutic.

Ce rol are intr-un proces de auto-cunoastere si dezvoltare personala aceasta terapie? Sa presupunem ca persoana vrea sa aleaga intre terapie Gestalt si Terapie prin Regresie, cum stie care dintre ele este mai potrivita pentru nevoile sale?
Aproape intotdeauna am o sedinta initiala, unde fiecare client poate sa-ti spuna povestea. In functie de problemele expuse, ne dam seama impreuna ce abordare terapeutica este mai potrivita si urmam protocolul acelei metode. De exemplu, daca este o persoana care are o viata destul de haotica si presarata cu multe probleme relationale, nu are niciun sens sa cautam in alte vieti trecute, ci vom incepe cu echilibrarea vietii prezente, iar atunci abordarea cea mai potrivita ar fi Gestalt Terapia.
Dar daca persoana vine cu o problema specifica, cum ar fi faptul ca nu poate sa ramana insarcinata, atunci este mult mai simplu sa se faca o explorare prin metoda terapiei prin regresie si sa vedem ce s-a intamplat specific in trecut si unde este blocajul. Sunt cazuri in care aleg sa nu folosesc Terapia prin Regresie, cum ar fi cu pacienti care iau medicatie psihiatrica, sau care sunt chiar atunci in criza, sau au o anxietate atat de puternica incat nu au incredere in nimeni, sau sunt foarte mentali si controlatori si vor doar sa-ti demonstreze ca nu vei reusi sa faci terapie cu Si. si exemplele pot continua. Ce pot spune este ca majoritatea oamenilor ma contacteaza pentru a face o regresie din curiozitate sau poate ca vor o scurtatura si nu mai au rabdare; altora le este mai usor sa creada ca au facut ceva rau in trecut si acum sunt pedepsiti. Dar de fapt ei doar fug de responsabilitatea vietii prezente. Este o iluzie sa crezi ca te vei duce la terapie, vei vedea o viata trecuta si gata. Mai devreme sau mai târziu, va fi nevoie sa te confrunti cu lucrurile pe care le tot eviti. Daca nu o faci in viata aceasta, o vei face intr-o viata viitoare, nu pentru ca te obliga o instanta superioara, ci pentru ca aceasta este dorinta sufletului tau de a experimenta.

Poti sa imi dai un exemplu concret privind beneficiul avut asupra cuiva de o astfel de sedinta?
Imi vine in minte unul dintre primele cazuri. Dupa regresie, clienta deblocheaza mai multe aspecte in viata ei, cum ar fi faptul ca se apuca de pictura, de cursuri de actorie, isi regleaza relatia de cuplu si relatia cu parintii, traieste o libertate mai mare si are mai multa incredere in ea.
Un alt exemplu: cineva diagnosticat cu epilepsie caruia i se opresc crizele dupa o sedinta in care acceseaza o viata trecuta in care a murit intr-un accident, iar corpul a continuat sa tremure pana la final, lucru care s-a pastrat la nivelul sufletului.

Ce faci tu atunci cand iti doresti sa atingi un obiectiv si cat timp urmezi respectivul ritual pana cand vezi obiectivul devenit realitate?
Aceasta este mai degraba o abordare corporatista de tipul ”target”. Eu cred ca daca esti pe calea ta, lucrurile vin mult mai usor si in armonie, dar pana sa te pui pe cale dureaza. Vei sti oricum ca faci ceea ce isi doreste sufletul tau atunci cand vei avea sentimentul de sens.
Eu daca vreau sa ating un obiectiv il fac pur si simplu si daca nu pot sa-l fac imediat, il scriu pe o lista pe care o consult din timp in timp si daca observ ca inca vreau sa fac acel lucru inseamna ca el este cu adevarat important, dar multe dintre ele isi pierd urgenta pentru ca de fapt nici nu sunt vitale pentru tine, ci doar mici toane ale micului ego.
In orice caz, daca decid sa fac ceva, sunt atent intotdeauna la intuitia mea si la efectele pe care le produc in jur și, in functie de aceasta, imi ajustez obiectivul. Ceea ce vreau sa realizez in general si este cu adevarat important este ceva viu care ma ajuta sa cresc, nu ceva mecanic si inca un lucru de bifat pe „bucket list”.

Care sunt cele mai mari greseli pe care le putem face atunci cand ne propunem sa realizam ceva?
Cred ca cea mai mare greseala pe care o fac oamenii este ca uita de ce fac in primul rand acel lucru si se ingroapa in obiective. Sunt multi care devin atat de prinsi de competitie, de a realiza obiectivul, incat uita ca de fapt ei au inceput sa faca acel lucru din placere sau pentru ca le aducea fericire sau pur si simplu pentru ca vroiau sa ii asigure familiei lor liniste si siguranta. Iar in timp ce fac acel lucru, devin stresati, accepta sa se incarce cu si mai multe responsabilitati si se indeparteaza foarte multe de ideea initiala de a-si castiga linistea si un trai decent. Unii sunt atat de obosiți, incat nici nu mai au timp sa se bucure de banii castigati sau sa petreaca timp cu familia. Este nebunia societatii de „mai mult, mai repede, mai bine”. Greseala este ca oamenii uita de sufletul lor si se deconecteaza de la adevaratele valori ale vietii, uita ca persoana din fata lui e om ca si el, traiesc in iluzia ca suntem separati unul de celalalt si de fapt se deconecteaza de la viata, de la sursa care ne alimenteaza.

Ce planuri de viitor ai cu privire la Past Life Therapy?
La inceput mi-am dorit doar sa-mi fac treaba cat mai bine. Apoi am inceput sa popularizez metoda, am participat la cateva conferinte, am scris o carte despre „Fragmentarea Sufletului”, care trateaza problematica vindecarii traumei, utilizand metode de terapie prin regresie si am aparut intr-o emisiune de o ora la 6TV. Apoi am inceput sa fiu contactat din ce in ce mai mult si mi-am dat seama ca nu am cum sa onorez toate cererile. In prezent am inceput sa organizez workshop-uri de prezentare a metodei Past Life Therapy, in care oamenii se pot familiariza cu conceptele de baza si pot sa-si dea seama daca intr-adevar aceasta abordare este potrivita pentru ei sa nu. In viitorul apropiat voi incepe o formare in regresii pentru ca mi-am dat seama ca este nevoie de mai multi terapeuti de regresii in Romania. Pe plan international imi doresc sa continui sa particip la conventiile anule ale asociatiei si la congresul mondial de regresii care se va desfasura anul viitor in India, poate chiar cu un workshop sau o prezentare. Și, nu in ultimul rând, sa mai scriu doua carti care sunt deja incepute, dar puse pe pauza pentru moment ca sa ma pot ocupa de pornirea formarii.

(sursa www.chic-elite.ro/)

Workshop Introducere în Past Life Therapy (PLT), sâmbătă 6 februarie

(în urma ocupării locurilor workshop-ului din 30 ianuarie am decis să organizez un eveniment similar pe 6 februarie)

Bună ziua,

Am plăcerea să vă anunț organizarea celui de-al treilea Workshop de prezentare a metodei Past Life Therapy (PLT) în România.
Workshop-ul se adresează în special psihologilor, medicilor, practicanților terapiilor complementare, studenților în aceste domenii, dar și tuturor celor interesați de a afla mai multe informații despre această metodă și beneficiile ei.
 
Pe scurt despre…
Past Life Therapy este o metodă holistică de terapie prin regresie care ne ajută să accesăm și să vindecăm traumele din trecut, acestea fiind cauzele problemelor noastre din prezent. Acel eveniment poate fi în trecutul acestei vieți când eram copii, în momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă,  cauza este și mai profundă, într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în „lumea sufletelor”).

Ce vom face:
În prima parte a workshop-ului vor fi prezentate noțiuni introductive despre metoda Past Life Therapy, cum se desfășoară o ședință standard, exemple de cazuri, ce probleme pot fi tratate, care sunt beneficiile terapiei prin regresie și pentru ce tip de persoană este potrivită (sau nu) această abordare.
Apoi vom face o călătorie ghidată pentru a accesa posibile teme de lucru. Va fi timp și pentru împărtășirea experienței, fiind încurajată implicarea activă a participanților.
În a doua partea a zilei va avea loc o sesiune demonstrativa cu unul dintre participanții care vor să lucreze un aspect personal cu această metodă.
La final, cei interesați pot obține informații suplimentare despre formarea în Past Life Therapy, care va începe în scurt timp și în Romania.

Când:
Întâlnirea va avea loc Sâmbătă, 6 februarie, între orele 10-18, dar în funcție de numărul participanților și de interesul arătat se poate prelungi până la 18:30-19. Vor fi una sau două pauze mici de 10 minute și o pauza de prânz de 1 oră și jumătate.

Vă rog să veniți cu cel puțin 15 minute înainte pentru a putea începe la timp și să aveți la voi și ceva pentru notat. De asemenea, o ținută mai lejeră va facilita procesul de terapie.
Locația este situată în București (zona centrală) – adresa exactă va fi anunțată celor care se înscriu la workshop.
 
Prețul este de 150 lei.
Facilitatorul este Victor Chirea, Psihoterapeut și Terapeut acreditat de asociația internațională EARTh (The Earth Association for Regression Therapy) cu gradul de practică Certified Regression Therapist. Dacă doriți să aflați mai multe despre el, accesați pagina http://www.victorchirea.ro/despre-mine/

Numărul de participanți este limitat la 15 persoane. Prioritate vor avea cei care își vor anunța participarea din timp.
Pentru înscriere:

Workshop Introducere în Past Life Therapy (PLT), sâmbătă 30 ianuarie

Bună ziua,

Am plăcerea să vă anunț organizarea celui de-al doilea Workshop de prezentare a metodei Past Life Therapy (PLT) în România.
Workshop-ul se adresează în special psihologilor, medicilor, practicanților terapiilor complementare, studenților în aceste domenii, dar și tuturor celor interesați de a afla mai multe informații despre această metodă și beneficiile ei.

Pe scurt despre…
Past Life Therapy este o metodă holistică de terapie prin regresie care ne ajută să accesăm și să vindecăm traumele din trecut, acestea fiind cauzele problemelor noastre din prezent. Acel eveniment poate fi în trecutul acestei vieți când eram copii, în momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă,  cauza este și mai profundă, într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în „lumea sufletelor”).

Ce vom face:
În prima parte a workshop-ului vor fi prezentate noțiuni introductive despre metoda Past Life Therapy, cum se desfășoară o ședință standard, exemple de cazuri, ce probleme pot fi tratate, care sunt beneficiile terapiei prin regresie și pentru ce tip de persoană este potrivită (sau nu) această abordare.
Apoi vom face o călătorie ghidată pentru a accesa posibile teme de lucru. Va fi timp și pentru împărtășirea experienței, fiind încurajată implicarea activă a participanților.
În a doua partea a zilei va avea loc o sesiune demonstrativa cu unul dintre participanții care vor să lucreze un aspect personal cu această metodă.
La final, cei interesați pot obține informații suplimentare despre formarea în Past Life Therapy, care va începe în scurt timp și în Romania.

Când:
Întâlnirea va avea loc Sâmbătă, 30 ianuarie, între orele 10-18, dar în funcție de numărul participanților și de interesul arătat se poate prelungi până la 18:30-19. Vor fi una sau două pauze mici de 10 minute și o pauza de prânz de 1 oră și jumătate.

Vă rog să veniți cu cel puțin 15 minute înainte pentru a putea începe la timp și să aveți la voi și ceva pentru notat. De asemenea, o ținută mai lejeră va facilita procesul de terapie.
Locația este situată în București (zona centrală) – adresa exactă va fi anunțată celor care se înscriu la workshop.
 
Prețul este de 150 lei.
Facilitatorul este Victor Chirea, Psihoterapeut și Terapeut acreditat de asociația internațională EARTh (The Earth Association for Regression Therapy) cu gradul de practică Certified Regression Therapist. Dacă doriți să aflați mai multe despre el, accesați pagina http://www.victorchirea.ro/despre-mine/

Numărul de participanți este limitat la 15 persoane. Prioritate vor avea cei care își vor anunța participarea din timp.
Pentru înscriere:

Anunț – Workshop Introducere în Past Life Therapy (PLT)

Bună ziua,

Am plăcerea să vă anunț organizarea primului Workshop de prezentare a metodei Past Life Therapy (PLT) în România.
Workshop-ul se adresează în special psihologilor, medicilor, practicanților terapiilor complementare, studenților în aceste domenii, dar și tuturor celor interesați de a afla mai multe informații despre această metodă și beneficiile ei.

Pe scurt despre…
Past Life Therapy este o metodă holistică de terapie prin regresie care ne ajută să accesăm și să vindecăm traumele din trecut, acestea fiind cauzele problemelor noastre din prezent. Acel eveniment poate fi în trecutul acestei vieți când eram copii, în momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă,  cauza este și mai profundă, într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în „lumea sufletelor”).

Ce vom face:
În prima parte a workshop-ului vor fi prezentate noțiuni introductive despre metoda Past Life Therapy, cum se desfășoară o ședință standard, exemple de cazuri, ce probleme pot fi tratate, care sunt beneficiile terapiei prin regresie și pentru ce tip de persoană este potrivită (sau nu) această abordare.
Apoi vom face o călătorie ghidată pentru a accesa posibile teme de lucru. Va fi timp și pentru împărtășirea experienței, fiind încurajată implicarea activă a participanților.
În a doua partea a zilei va avea loc o sesiune demonstrativa cu unul dintre participanții care vor să lucreze un aspect personal cu această metodă.
La final, cei interesați pot obține informații suplimentare despre formarea în Past Life Therapy, care va începe în scurt timp și în Romania.

Când:
Întâlnirea va fi Sâmbătă, 10 octombrie, între orele 10-18, dar în funcție de numărul participanților și de interesul arătat se poate prelungi până la 18:30-19. Vor fi una sau două pauze mici de 10 minute și o pauza de prânz de 1 oră și jumătate.
Vă rog să veniți cu cel puțin 15 minute înainte pentru a putea începe la timp și să aveți la voi și ceva pentru notat. De asemenea, o ținută mai lejeră va facilita procesul de terapie.

Locația este la Centrul Holistic Consens (Str. Bârgăului, nr. 24, Sector 1, București – harta), un loc plin de optimism și voie bună.

Prețul este de 150 lei (se plătește direct la centru)

Facilitatorul este Victor Chirea, Psihoterapeut și Terapeut acreditat de asociația internațională EARTh (The Earth Association for Regression Therapy) cu gradul de practică Certified Regression Therapist.

Numărul de participanți este limitat la 25 persoane. Prioritate vor avea cei care își vor anunța participarea din timp.
Pentru înscriere: Centrul Consens – 0723859901,  office@centrul-consens.ro

sau mă puteți contacta direct pe mine

 

 

Alte linkuri:
Centrul Consens: http://www.centrul-consens.ro/event/introducere-in-past-life-therapy-plt/
Facebook: https://www.facebook.com/events/886522338097303/

Înregistrare video – Terapia prin Regresie în vieți anterioare, prezentare în cadrul emisiunii „Dialoguri între minte și inimă”

Dragi prieteni,
Mai jos este înregistrarea emisiunii „Dialoguri între minte și inimă”, moderată de Ștefan Pușcă și a cărui invitat am fost. A fost difuzată în seara de 6 septembrie la postul de televiziune 6TV și are ca temă principală prezentarea metodei de Terapie prin Regresie în vieți anterioare.

Câteva dintre aspectele abordate în emisiune:
– Ce este și ce nu este Terapie prin Regresie în vieți anterioare;
– Cum se desfășoară o sesiune de regresie – care sunt etapele și cum se induce starea de lucru;
– Ce probleme pot fi rezolvate și de ce ar apele cineva la această terapie;
– Pentru cine este potrivită terapia prin regresie;
– Care sunt beneficiile și avantajele aceste terapii.

Sunt prezentate studii de caz și exemple din practica personală, cât și alte lucruri pe care vă las singuri să le descoperiți.

Vizionare plăcută!

Mai multe despre Past Life Therapy puteți citi și aici