Carte: Fragmentarea Sufletului. Consecințele acesteia și reintegrarea părților pierdute

Îmi face plăcerea să vă scriu despre prima mea carte publicată. Mai jos aveți descrierea ei.

Comenzi

1. Direct la mine pentru cei care pot veni să-și ridice cartea personal – Preț: 20 lei

 

 

2. De la Editura Gestalt Books – Preț: 25 lei (la care se pot aplica reduceri de până la 35% în funcție de promoție) + transport.

Pentru comenzi în afara Bucureștiului vă rog să contactați direct Editura.

Versiunea în Engleză a cărții este diponibilă pe EARTh’s e-shop (varianta electronică), iar varianta tipărită o puteți achiziona doar de la mine.

 

Detalii tehnice
Autor: Victor Chirea
Corectură: Adina Rădulescu
Copertă: Andrei Chirea
Tehnoredactare: Cristian Fulaș
Editura: Gestalt Books
Anul apariției: 2014
Categorie: Psihoterapie, Psihologie, Spiritualitate
ISBN 978-606-93316-8-2
Număr de pagini: 114

Descrierea cărții
Cartea tratează problematica traumei dintr-o perspectivă spirituală, oferind și câteva modalități de vindecare. În urma unui eveniment traumatizant (decesul unei persoane dragi, accidente, situații de abuz sau violență, etc.) sufletul se poate „sparge” în mai multe bucăți rezultând mai multe părți care trăiesc cu iluzia separării față de sufletul primar. Aceasta este fragmentarea sufletului. Procesul invers se numește reintegrarea sufletului și se referă la diversele modalități terapeutice de „chemare” a fragmentelor de suflet și aducerea lor împreună în moduri în care să fie de folos creșterii spirituale.

Cartea este presărată cu numeroase exemple din practica mea terapeutică fiind prezentat și un studiu de caz mai detaliat de regresie în vieți anterioare, folosind metoda Past Life Therapy. Ofer și o comparație față de Timeline Healing, o altă abordare pe care o folosesc în practica personală, adăugând aici și elemente de fizică cuantică.
Există un capitol întreg dedicat psihopatologiei produsă de fragmentarea sufletului, redat într-o manieră interdisciplinară, împletind concepția clinică oferită de Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM IV) cu viziunea spirituală asupra tulburărilor, redată de psihologia transpersonală.
În final împărtășesc cititorilor câteva din călătoriile mele spirituale în locuri cum ar fi Nepalul (o retragere într-o mănăstire tibetană), în Brazilia la Joao de Deus, în Israel la sfântul mormânt sau în India la maestrul Sai Baba, ca modalități naturale de reconectare și reintegrare a părților de suflet rătăcite.

Fragment din carte:
„Unul dintre cele mai întâlnite moduri prin care sufletul se poate fragmenta este prin negare. În confruntarea cu o experiență foarte intensă, care depăşeşte capacităţile normale de integrare ale Eului, sufletul alege de cele mai multe ori să facă față acestei situații scindând partea traumatizată din sine și evitând-o în mod intenționat. În timp, acel aspect din Eu este uitat și trimis în inconștient, iar la momentul morții acel suflet nu va fi conștient de părțile reprimate, cărora le-a fost împiedicată exprimarea. Astfel, aspectul sănătos va merge imediat spre lumină, lăsând în urmă, în planurile astrale inferioare, fragmentele suprimate care nu au suficientă energie pentru a reveni în tărâmurile de vibrație mai ridicate.”

Cuprins

1. Delimitări conceptuale
Fragmentarea sufletului
Divizarea sufletului
Aspectele Sinelui: Sufletul, Spiritul și Egoul
Cele 6 „corpuri” ale Sinelui: fizic, emoțional, mental, astral, eteric, cauzal
Despre karma

2. Tipurile și cauzele fragmentării sufletului
Tipuri de fragmentare a sufletului
Cauzele ce ne produc fragmentarea sufletului
– Trauma
– Morțile neașteptate ce survin fulgerător
– Negarea emoțională
– Relațiile dezechilibrate cu atașamente emoționale puternice

3. Psihopatologia asociată fragmentării sufletului
Nevroza, psihoza și tulburările de personalitate
Tulburarea de personalitate multiplă
– Mai multe suflete ce folosesc același corp
– Atașamentul, Obsessor și Pseudo-obsessor
Tulburarea de personalitate bipolară
Exemplu integrativ de terapie prin regresie

4. Reintegrarea sufletului
Procesul de iertare și eliberare
Psihoterapia
Past Life Therapy
Timeline Healing Technique
Locurile speciale ce contribuie la reintegrarea sufletului

———

Comenzi

1. Direct la mine pentru cei care pot veni să-și ridice cartea personal – Preț: 20 lei
click aici pentru datele de contact

2. De la Editura Gestalt Books – Preț: 25 lei (la care se pot aplica reduceri de până la 35% în funcție de promoție) + transport.

Pentru comenzi în afara Bucureștiului vă rog să contactați direct Editura.

Versiunea în Engleză a cărții este diponibilă pe EARTh’s e-shop (varianta electronică), iar varianta tipărită o puteți achiziona doar de la mine.

Timeline Healing (Vindecarea Liniilor Temporale) – fragment

De curând am fost certificat într-o nouă metodă de explorare și vindecare a trecutului, fie el al acestei vieți sau al unei existențe anterioare. Metoda a luat naștere acum 5 ani și a fost dezvoltată de Sal Rachele, trainingul din Romania fiind primul din lume organizat cu mai mulți participanți.
În acest articol voi defini metoda principală și câteva extensii ale ei: ”Reverse Timeline Healing” și ”Future Timeline Linking” create acum 4 și respectiv 2 ani.

Timeline Healing este o tehnică în care te întorci în trecut pentru a oferi vindecare unor traume din copilăria timpurie sau din existențele anterioare.

Metoda clasică este o combinație între Regresie, Recadrare (Reframing), Recuperarea Sufleului (Soul Retrieval) și Vindecare Energetică. La acestea se adaugă cele 2 extensii pe care le-am menționat deja.

Dar pentru a înțelege întru totul cum s-a creat această metodă să facem o incursiune în…

Natura timpului
Conceptele care stau la baza elaborării metodei TLH aparțin fizicii cuantice, iar din această perspectivă există 2 tipuri de temporalități Timpul Liniar și cel Neliniar.

Timpul liniar sau orizontal este timpul ireversibil măsurat în mod absolut de un ceas și împărțit în ore, minute și secunde, cel în care considerăm că există trecut, prezent și viitor și ele se succed în această ordine. La ora actuală folosim 2 repere universale: prima este mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui și aceasta se întâmplă (conformă calendarului Gregorian) într-un an calendaristic (mai exact 365 de zile și 6 ore), iar a doua este mișcarea de rotație a Pământului (de la vest la est) în jurul axei proprii ce determină succesiunea zilelor și a nopților. O rotație completă durează 23 de ore și 56 de minute și astfel am ales convenția ca ziua să aibă 24 de ore. Aceasta este componenta fizică a timpului.
Aspectul psihologic (denumit de Krishnamurti timp psihologic) se referă la modul în care percepem și simțim noi timpul. Acesta depinde în principal de funcțiile cognitive Gândire și Memorie. Astfel dacă mă întreabă cineva ce am făcut acum 10 minute, am un concept destul de clar despre asta și pot să-i spun și fără să mă uit la ceas și să măsor exact timpul trecut. Aici putem vorbi și de percepția subiectivă: probabil fiecare dintre noi a avut impresia că timpul zboară când se ocupă cu ceva care-i face plăcere, dar trece mai încet atunci când face ceva plictisitor sau anticipează ceva neplăcut.

Timpul neliniar (vertical) susține că tot ceea ce există aparține momentului de acum și se întâmplă simultan în dimensiuni și realități paralele. Astfel noțiunile de trecut și viitor își pierd sensul și se topesc în prezent. Chiar și dacă alegem să ne gândim la trecut sau la viitor tot în momentul de acum facem acest lucru. Deși este greu de înțeles cu mintea, poate fi explicat folosind noțiunile de fizică cuantică și anume Principiul de Nedeterminare a lui Heisenberg și Principiul Nonlocalizării, pe care le voi detalia în curând.
Conform acestui timp toate viețile noastre trecute, dar și cele viitoare se petrec acum, așadar putem să ne conectăm la ele atunci când este în avantajul nostru să facem acest lucru. Și mai departe putem spune că în același moment etern de acum noi suntem o ființă multidimensională ce există simultan în toate cele 12 niveluri de evoluție, de la Egoul uman până la versiunea noastră perfectă, iluminată și realizată.

Linia Temporală se definește ca acea linie imaginară care leagă trecutul de viitor, locul în care ne stocăm memoriile sub formă de senzații, emoții, imagini (sau acronimul VAKOG venit de la Visual, Auditiv, Kinestezic, Olfactiv, Gustativ), dar și anticipările și dorințele noastre pentru viitor.

Vindecarea prin metoda Timeline Healing
După ce am explorat momentul traumatizant de interes din viața actuală (sau din viața trecută) urmează partea de vindecare, iar aceasta are loc la nivelul celor 6 corpuri mai dense și anume: corpul fizic, emoțional, mental, astral, eteric și cauzal. Voi spune doar câteva cuvinte despre fiecare în parte, o detaliere a lor este deja prezentă într-un articol extins scris de mine despre ”Fragmentarea Sufletului” și prezentat în cadrul Conferinței Naționale de Psihologie Transpersonală, ce va fi publicat în curând.

1. Corpul fizic este partea materializată a sufletului în planul tridimensional, percepută cu cele 5 simțuri și analizatori. Include acțiunea, vitalul, instinctul de supraviețuire, senzorialitatea și conștiința spațiului. Corpul fizic poate fi rănit foarte ușor în diverse accidente, abuzuri, războaie sau poate prezenta dureri sau alte disconforturi care ne împiedică să ne desfășurăm viața în armonie. Dacă este vorba de o viață trecută cu o moarte fulgerătoare, de fiecare dată există o vătămare a acestui aspect. Așadar este nevoie să eliberăm din memoria lui traumele trecute.

2. Corpul emoțional cuprinde emoțiile, sentimentele și dorințele, dar și partea de exprimare a voinței, a puterii și a sexualității. Traumele emoționale sunt cele mai întâlnire de multe ori rămânând cu noi emoții negative ca teamă, supărare, furie, ură, tristețe, vinovăție, rușine etc. Alte dezechilibre se amplifică datorită reprimării sau negării emoționale și cu timpul ele se pot chiar somatiza. Este foarte important să echilibrăm aceste trăiri, 90% dintre bolile fizice avându-și originea la acest nivel.

3. Corpul mental include creațiile intelectului și ale rațiunii, adică gânduri, idei, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin abstracte, dar și Egoul uman. Dacă în corpul emoțional erau cuprinse majoritatea funcțiilor reglatorii ale psihicului, aici vom regăsi procesele cognitive și mai exact: Reprezentările, Gândirea, Memoria și Imaginația. De asemenea Mintea individuală are mai multe planuri de organizare pe care doar le voi numi aici: inconștientul personal, subconștientul, preconștientul, conștientul.
La acest nivel vom oferi vindecare în special credințelor negative de bază (core negative believes). Câteva exemple ar fi: „Nu sunt suficient de bun”, „Este ceva în neregulă cu mine”, „Viața este o luptă continuă”, „Viața este o dezamăgire”, „Nu este suficient”, „Nu merit (să fiu fericit)”, „Nu sunt în siguranță”, „Nu am încrede în mine sau alții ca să mă protejeze”, „Nu pot avea în viață ceea ce-mi doresc cu adevărat”, etc.

4. Corpul astral este similar cu o rețea de fibre optice ce se extind în toate direcțiile pornind de la corpul fizic și ne conectează cu toate formele de viață din univers. Dacă noi am fi un calculator atunci corpul astral ar fi ca undele radio care ne ajută să ne conectăm la alte websiteuri prin intermediul internetului. Tot aici este sediul minții superioare, al creativității și al imaginației.
Cu ajutorul acestui corp putem vizita Planurile Astrale în meditație sau în vis și putem accesa ceea ce Jung numea Inconștientul Colectiv sau baza de date informațională ce ține strict de Planeta Pământ (o parte importantă a Inconștientului Colectiv ține însă de planul cauzal).
Problemele apărute aici sunt legate de ceea ce numim atașament energetic, atașament al unei entități sau fragmente de suflet sau pur și simplu incorporarea unei forme gând în aura noastră. Nu voi defini aceste concepte aici, întrucât spațiul este limitat, dar ele sunt descrise pe larg în ”Fragmentara Sufletului”.
Așadar prin metoda TLH se face o îndepărtare a acestor musafiri nepoftiți astfel încât să fim liberi de constrângerile și atașamentele exterioare.

5. Corpul eteric este câmpul electromagnetic sau aura care înconjoară corpul fizic. Fiecare organ fizic are un dublu eteric, adică o copie a lui în planul eteric. Similar cum în corpul fizic avem sistemul circulator și cel limfatic, în corpul eteric vom avea meridiane energetice și linii de ki ce le alimentează pe acestea cu energie și mai departe fiecare amprentă energetică vitalizează proiecția ei fizică. Tot la acest nivel avem și Chakrele care sunt vortexuri (zone concentrate) de energie ce fac legătura și preiau energia pranică din univers. Aici se manifestă emoțiile și atitudinile elevate cum ar fi iubire, compasiunea și acțiunea de a te pune în serviciul celorlalți.
Putem veni în această viață cu imprinturi eterice din vieți trecute (sanskaras sau cicatrici emoționale), cauzate de experiențe traumatizante neechilibrate, care perturbă fluxul natural de energie de-a lungul meridianelor corpului și produc în timp boli sau îmbătrânire accelerată.
Odată ce ne refacem dublul eteric vom permite și vindecării fizice să se finalizeze

6. Corpul cauzal (sau keteric) conține memoriile vieților trecute, karma, înțelegerile și lecțiile la nivelul sufletului, cât și variate imprinturi sau patternuri energetice. Cum sugerează și numele, acest nivel se află în relație cauzală cu celelalte corpuri inferioare, un dezechilibru în acest plan având ecou până în fizic. Toate acestea sunt engramate în cadrul Înregistrărilor Akashice, principalul depozit al planului cauzal, iar o mică ajustare aici poate avea o însemnătate majoră.
Prin Timeline Healing putem accesa aceste memorii traumatice din trecut și să le oferim vindecare. Putem lucra pentru ca patternurile negative karmice să fie echilibrate, înțelegerile și contractele la nivel de suflet să se finalizeze într-un mod armonios și iubitor, iar lecțiile sufleului să fie complet învățate și integrate, astfel încât să nu mai fie necesară repetarea lor sub nicio formă și în nicio existență viitoare.

Să vedem acum și alte modalități de a oferi vindecarea:

Reframing
Este o tehnică destul de folosită în Psihoterapie, dar și în Programare Neurolingvistică (unde vorbim de Reîncadrare Contextuală, de Conținut și a Convingerilor) și în Engleză poate apărea și sub denumirea de Rescripting sau Reforming, în română traducându-se ca recadrare, reinterpretare sau resemnificare.
Pe scurt ceea ce se întâmplă este că acum când reexperimentezi realitatea din trecut, vei da o nouă interpretare (pozitivă, dar realistă) evenimentelor, astfel încât să se producă vindecarea. Vom schimba cadrul de referință având drept scop evidențierea de noi semnificații, ținând în același timp cont și de context. Când modifici modul în care percepi un eveniment se modifică sensul pe care i-l atribui, aceasta ducând la modificarea reacțiilor și a comportamentelor.
De exemplu să spunem că un sportiv ce face performanță (alergător de curse) se accidentează foarte sever la picior, fapt ce-i compromite complet cariera. El este într-o suferință foarte mare și simte că și-a ratat viața. În încercarea de a se recupera urmează niște cursuri de masaj și începe să-și aplice auto-tratament și se recuperează parțial, dar niciodată nu mai reușește să revină la forma dinainte de accident. El poartă în suflet o furie foarte mare și este frustrat și mânios pe viață și destin pentru ceea ce i s-a întâmplat. Prin tehnica de Reframing sportivul se întoarce în trecut și de această dată își oferă multă iubire în momentul accidentului, iar prin conectarea cu sufletul lui își dă seama că datorită acelui incident acum devenise un masor foarte priceput. Se iartă pe el și eliberează resentimentul, reușind să se conecteze la o viziune superioară a ceea ce s-a întâmplat; acum gândea: acest accident a fost o binecuvântare pentru mine pentru că m-a orientat pe calea pe care sunt acum. Mai târziu se formează ca și Chiropractician ajungând să ajute foarte mulți sportivi tineri aflați în situația lui. Doar după ce a vindecat trecutul a putut să elibereze energia blocată acolo și să o folosească într-un scop mai înalt, pentru a se pune în serviciul celorlalți.

String of Pearls Technique
Aceasta este o metodă ce poate oferi multă vindecare într-un timp foarte scurt și se folosește cu precădere în două cazuri: când avem de a face cu evenimente traumatizante similare ce au avut loc în trecutul acestei vieți sau cu mai multe existențe anterioare cu traume și patternuri similare.
De exemplu  dacă lucrăm cu un client care a avut parte de mai multe abuzuri fizice, verbale și psihice în viața sa sub formă de bătăi sau alte acte de violență din partea tatălui său; Facem o listă cu cele pe care și le aduce aminte și vedem că sunt în jur de 20. Începem cu vindecare celui mai intens moment și apoi îl luăm pe următorul. Totuși nu putem să oferim același tip de proces în fiecare caz, pentru că ar dura prea mult și oricum după fiecare vindecare energia traumatică scade. Ceea ce putem însă face este să dăm sugestia clientului să-ți imagineze toate aceste 20 de evenimente ca niște sfere de lumină care sunt înșirate ca perlele pe un colier. Și astfel fără a intra în detalii pentru fiecare moment vom oferi vindecare până când se va obține sentimentul de completitudine.
La fel se poate face și în cazul procesărilor vieților trecute. Dacă să zicem am explorat și vindecat deja 2-3 vieți în care a survenit moartea în timpul unei lupte sau război putem să continuăm vindecarea folosind vizualizarea Șiragului de Perle.
Nu este o tehnică la fel de eficientă ca varianta în care luăm pe rând fiecare moment pentru integrare, dar având în vedere că nu toți clienții au aceeași disponibilitate de timp, raportul efort depus/ rezultate primite este destul de bun.

Reverse Timeline Healing
Numele este în directă corelație cu procesul: dacă la varianta TLH clasică se mergea în trecut la o amintire traumatizantă pentru a o vindeca, acum se va face aceeași călătorie, dar spre un moment resursă pentru a te întâlni cu sinele (aspectul) tău de atunci care este fericit, puternic și încununat de succes. Conectându-te cu starea respectivă, aduci acea energie pozitivă în prezent și creezi cu ea ceea ce ți-ai stabilit ca intenție la începutul sesiunii.

Această tehnică se bazează pe principiul non-localității din fizica cuantică, care exprimă faptul că la nivel cuantic anumite particule pot comunica instantaneu oricât de mare ar fi distanțele dintre ele.

Einstein vorbește despre continuumul spațiu-timp, adică faptul că spațiul și timpul nu sunt entități separate, ci sunt legate ca parte a aceluiași întreg. Aceasta înseamnă că non-localitatea atrage o proprietate similară și pentru timp.

Revenind la tema noastră de interes, din cele explicate mai sus rezultă că trecutul nostru poate fi accesat din prezent pentru că el în fapt se petrece simultan sau mai departe putem considera o infinitate de aspecte (sine) ale noastre, câte unul pentru fiecare milisecundă trecută, pe care le putem contacta și vindeca. Conștiința noastră, cea care interconectează totul, poate călători fără probleme prin spațiu și timp, iar în momentul când se decide să-și concentreze atenția asupra unui moment acesta este adus și trăit de parcă s-ar întâmpla acum. Astfel putem accesa traume, dar și momente resursă, putem să rememorăm clipe plăcute și să folosim acea energie pentru a crea în prezent ceea ce ne dorim, extinzând principiile de la nivel cuantic și la cazul macro al materialității, ce pare atât de reală și solidă, deși în fapt mai mult de 90% din obiectele de care suntem înconjurați au fost denumite de știința clasică ca fiind vid, dar acolo în fapt se află conștiința, cea care leagă totul și are potențialul de a crea orice, dacă avem o intenție clară și stabilă.

Future Timeline Linking
De această dată nu vei mai călători în trecut, ci în viitor, iar scopul este din nou de a accesa o zonă resursă, adică sinele tău din viitor care este fericit, puternic, plin de succes și a realizat deja ceea ce îți dorești tu să creezi în viața ta. Astfel el îți poate deveni ghid și să-ți răspundă la întrebări legat de pașii pe care i-a făcut, lucrurile pe care le-a avut de rezolvat, alegerile pe care le-a făcut atunci când s-a aflat la o răscruce, etc.
Această tehnică are la bază Principiul incertitudinii a lui Heisenberg și aplicat la tema de interes ne spune faptul că există mai multe linii temporale posibile, cea pe care ne concentrăm atenția se materializează și creează linia de timp dominantă. Citându-l pe dr. Amit Goswami, legat de fenomenul cauzalității descendente, conștiința este cea care selectează din multitudinea de posibilități, alegând automat varianta pe care o contemplăm mai mult timp, iar din punct de vedere cuantic ceea ce se întâmplă se numește colaps cuantic, adică trecerea de la posibilitate la actualitate.
Un exemplu foarte simplu este desenul numit ”Soția mea și Soacra mea”, creat de W. E. Hill, care conține 2 imagini într-una, iar când ni se arată pentru prima dată noi vom vedea doar una din ele, în funcție de modul în care creierul nostru structurează gestaltul. Dar dacă vom stărui mai mult, vom observa și cealaltă versiune a ei, care a fost prezentă din totdeauna acolo, doar că a eludat conștiința.

Linii temporale probabile sau posibile
Așadar până nu mă voi decide asupra unui curs al acțiunii vor exista un număr infinit de viitoruri posibile. De exemplu acum când scriu acest articol eu pot să decid să continui să scriu, sau pot să decid să închid complet documentul și să reiau lucrul peste o oră sau a doua zi sau pur și simplu poate decid să lucrez la altceva, să ascult muzică sau să beau apă. Practic sunt o multitudine de posibilități, iar în momentul în care aleg una din ele, de exemplu să continui să scriu, atunci eu dau mai multă atenție acestei posibilități, iar celelalte își pierd din putere, exact cum și creierul selectează automat sunetul de interes, iar celelalte trec în zgomotul de fond, atunci când chiar vreau să mă concentrez pe ceea ce spune partenerul meu de conversație. Totuși cei care citiți acest articol nici nu știți exact ce am ales să fac și succesiunea lor și ce anume a rămas doar ca potențial. Ceea ce este evident este că într-un fel sau altul am ales să termin de scris acest articol, din moment ce-l citiți cu toții acum.

În momentul în care ne proiectăm conștiința în viitor prin metoda Future Timeline Linking, ceea ce facem este să selectăm una din liniile temporale posibile și să o materializăm ca linie temporală dominantă prin alegere conștientă și prin conectarea sinelui prezent cu cel din viitor care deja a realizat ceea ce noi ne dorim. Putem astfel să beneficiem de resurse nemărginite. Totuși este nevoie să reîmprospătăm această intenție periodic și ne dăm seama când poate alegem ceva ce s-ar opune acestei intenții, la fel cum putem să ne dăm seama că poate acum ne dorim ceva diferit și să adăugăm diverse alte noi elemente proiectului inițial.

Bibliografie:
● Chirea, V. (2013), Fragmentarea Sufletului. Consecințele acesteia și cum putem reintegra părțile rătăcite, prezentată în cadrul Conferinței Naționale de Psihologie Transpersonală – ”Transcendere și Cosmizare”, Universitatea Spiru Haret.
● Goswami, A. (2007), Doctorul cuantic. Ghidul unui fizician pentru sănătate și vindecare, Editura Orfeu 2000, București.
● Dulcan, D. C. (2009), Inteligența Materiei (Ediția a III-a, revizuită și adăugită), Editura Eikon, Cluj-Napoca.
● Mânzat, I. (2010), Psihologia Sinergetică. În căutarea umanului pierdut (Ediția a doua, revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, București.
● O’Connor, J. (2010), Manual de programare neuro-lingvistică. Ghid Practic pentru obținerea rezultatelor pe care le dorești, Editura Curtea Veche, București.
● Rachele, S. (2011), Viața la frontiera cunoașterii, Editura Proxima Mundi, Buzău.
● Rachele, S. (2011), Transformări planetare 2012-2030. Mesaje de la Fondatori, Editura Proxima Mundi, Buzău.
● Rachele, S. (2012), Pământul se trezește. Profeții 2012-2030, Editura Proxima Mundi, Buzău.
● Rachele, S. (2013) , Soul Integration, Living Awareness Productions, e-book.
● Talbot, M. (2004), Universul Holografic, Editura Cartea Daath, București.
● TenDam, H. (1996), Deep Healing. A practical outline of Past-Life Therapy, Tasso Publishing, Amsterdam.

Internet
http://www.salrachele.com/

Qualia

Pot spune, şi asta fără a avea pretenţii de clarvăzător, că am o şansă destul de mare să ghicesc întrebarea care va apărut în minte atunci când aţi citit titlul acestui articol. ‘Ce-i asta?’ Este aceeaşi întrebare pe care mi-am pus-o şi eu când am auzit pentru prima dată acest termen la cursul de „Filosofia minţii” şi pe care l-am şi scris greşit. Qualia este modul în care experimentez eu un lucru/lumea şi este un mod propriu şi unic, în sensul că nimeni nu va putea experimenta acelaşi lucru în mod identic cu mine, pentru că şi eu la rândul meu sunt unic. Aşadar, deşi în sala de curs erau peste 100 de studenţi modul în care am experimentat eu explicaţia profesorului legată de qualia a fost unic: asocierile făcute de mintea mea, imaginile/gândurile produse de acest cuvânt, faptul că am auzit şi scris termenul greşit, totul ţine de modul în care am experiment eu primul contact cu termenul qualia.

Trebuie menţionat faptul că totul a plecat de la dorinţa de a explica conştiinţa printr-o ştiinţă obiectivă a minţii (explicaţie la persoana a treia). La momentul actual concluzia este că nu toate fenomenele conştiinţei pot fi reduse la un mecanism, ce realizează şi aşadar explică o funcţie (infirmând concepţia funcţionalistă) şi deci nu pot fi explicate complet prin acesta (cum ar fi cazul funcţiilor cognitive perfect reductibile la metodele standard – modelarea neurofiziologică şi cea cognitivă). Există experienţe conştiente calitative (fenomenale), cum ar fi imaginile mentale ce au culori şi forme sau durerile resimţite în organism ca fiind ‘ascuţite’ sau ‘surde’, etc ce nu pot fi explicate printr-un astfel de mecanism, ele făcând obiectul unei cunoaşteri subiective (la persoana întâi). Acestea au primit denumirea de qualia.

Să vedem acum, şi alte moduri de definire:

Termenul qualia vine din limba latină (‘qualitas’) şi reprezintă un plural, cu sens de calităţi, proprietăţi, pronumele ‘qualis’ traducându-se prin: în ce fel?, cum?

În Enciclopedia de filozofie Stanford se precizează: „Sentimentele şi experienţele au o varietate largă. De exemplu: când îmi trec degetul pe o hârtie abrazivă, când simt mirosul unui sconcs, când simt o durere ascuţită în deget, mi se pare că văd violet deschis sau devin extrem de furios. În toate dintre aceste cazuri experimentez o stare mentală cu un caracter distinctiv subiectiv […] Filosofii folosesc deseori termenul de ‘qualia’ (‘quale’ la singular) pentru a se referi la aspectul fenomenal al vieţii noastre mentale, ce este accesibil prin introspecţie.”

Termenul de qualia a fost folosit pentru prima dată (în sensul modern acceptat in prezent) de către Clarence I. Lewis, in cartea sa „Mind and the World Order” (1929): „Există anumite caracteristici calitative ale unui dat pe care le putem recunoaşte, ce pot fi repetate în diferite experienţe şi pot fi, aşadar, considerate universale. Eu le numesc ‘qualia’. Dar deşi aceste qualia sunt universale, în sensul în care pot fi recunoscute de la un experiment la altul, ele nu trebuie confundate cu proprietăţile obiectelor. […] Quale este intuitivă în mod direct, dat, şi nu poate face subiectul posibilelor erori deoarece este pur subiectivă.”. Şi pe drept cuvânt când simţim ceva (de exemplu că ne este foame) vom susţine cu tărie că nu putem greşi în acea privinţă şi vom fi siguri că nu simţim altceva.

Astfel de definiţii generale au făcut foarte dificile discuţiile referitoare la natura precisă a qualia şi cum interacţionează ea cu mintea şi mediul înconjurător. De aceea s-au căutat argumente mult mai precise şi într-un sens mult mai strict. Acestea au venit mai ales sub forma experimentului mental (exerciţiu de imaginaţie, în cadrul căruia se construiesc scenarii ipotetice).

Argumente contra qualia

Daniel Dennett în lucrarea sa „Discreditând qualia” susţine că în fapt qualia, aşa cum sunt văzute de cei mai mulţi filosofi, nu există. Mai întâi notează despre qualia ca este „un termen nefamiliar a ceva ce ne este atât de familiar fiecăruia dintre noi şi anume: modul în care ni se par lucrurile„.

Pentru a-şi susţine părerea, iniţial Dennette face o listă cu cele 4 proprietăţi pe care analiza tradiţională le asociază qualia:

  1. sunt inefabile, adică nu există o persoană (oricât de bine ar şti să explice), care să descrie atât de bine modul în care a experimentat ceva (imagine, gust, miros, etc), astfel încât eu să am o senzaţie identică cu cea avută de el la acel moment. Nici el nu va avea două senzaţii perfect identice ale unui acelaşi stimul. Aşadar pot înţelege o anumită experienţă doar dacă o am eu însumi.
  2. sunt intrinseci, sunt proprietăţi non-relaţionare, ce nu se schimbă în funcţie de relaţia experienţei cu alte lucruri şi nu au părţi componente ce pot fi analizate.
  3. sunt personale (subiective), modurile de a fi ale experienţelor conştiente nu pot fi supuse unor comparaţii interpersonale şi deci unui test obiectiv.
  4. sunt directe sau imediat inteligibile în conştiinţa celui care le experimentează, adică o persoană are acces imediat la stările sale calitative.

Următorul pas este de a ataca în mod direct cea de a doua şi a patra proprietate şi pentru aceasta Dennett se foloseşte de următorul experiment mental: să presupune că există doi degustători de cafea ai firmei Maxwell House, pe nume Chase şi Sanborn. La un moment dat, Chase îi mărturiseşte lui Sanborn că gustul cafelei Maxwell House este acelaşi pentru el ca şi atunci când a venit la firmă, dar că atitudinea sa reactivă faţă de acest gust s-a schimbat, întrucât acum nu-i mai place. Sanborn îi răspunde că pentru el, gustul cafelei s-a schimbat, dar nu şi seturile sale de atitudini reactive, întrucât încă mai apreciază acel gust. Aşadar vedem că pentru Chase a intervenit o schimbare în privinţa standardelor de apreciere a cafelei, qualia fiind aceleaşi, în timp ce în cazul lui Sanborn lucrurile stau exact invers.

Cine are dreptate? se întreabă Dennett.

În prealabil fusese demonstrat că pe deoparte schimbările intrapersonale de qualia nu pot fi confirmate prin introspecţie, iar pe de altă parte, testele empirice nu pot arăta care dintre cele două tipuri de schimbari a avut loc, orice strategie empirică depinzând de judecăţile subiectului despre experienţele proprii. Judecăţile sau convingerile introspective ale subiectului sunt „produsul a doi factori prezenţi în proporţii variabile:
1) dispoziţii de a produce qualia şi
2) dispoziţii de a reacţiona la qualia odată ce sunt produse”.

Dar în acest caz judecăţile despre qualia nu sunt superioare din punct de vedere ştiinţific judecăţilor despre percepţiile obiectelor exterioare, iar experimentatorul se va plasa într-o poziţie de cunoaştere la ‘persoana a treia’, a propriilor sale qualia, egală ca tărie cu cea a unui observator exterior. Rezultă de aici că proprietate 4 nu este valabilă, iar conceptul de qualia nu poate include trăsătura inteligibilităţii imediate

Cu privire la proprietatea intrinsecă Dennett spune că aceste qualia sunt mai strâns legate de judecăţile reactive ale subiecţilor decât de experienţele lor. Şi dacă o schimbare în reactivitate va duce la o modificare a proprietăţii rezultă de aici că aceste proprietăţi nu pot fi intrinseci, devenind proprietăţi extrinseci ce ţin de relaţii.

Dennett concluzionează: „Prin urmare atunci când privim ultima oară caracterizarea noastră iniţială referitoare la qualia ca proprietăţi inefabile, intrinseci, private şi direct inteligibile ale experienţei, descoperim că n-a rămas nimic care să corespundă acestora. În locul lor întâlnim proprietăţi publice relativ sau practic inefabile, la care ne referim indirect prin intermediul detectorilor noştri de proprietăţi personale. […] Aşadar, contrar a ceea ce pare evident la prima vedere, pur şi simplu nu există deloc qualia”.

Argumente ce susţin existenţa qualia

1. Argumentul cunoaşterii a lui Frank Jackson. Experimentul mental folosit consideră existenţa unei persoane, pe nume Fred, care distinge culorile mai bine decât oricine, în sensul că acolo unde cineva vede o singură culoare el poate distinge mai multe nuanţe ale aceleiaşi culori. Cu toate acestea chiar dacă am avea toate informaţiile fizice despre creierul şi sistemul optic al lui Fred, nu vom putea şti mai multe despre experienţa sa vizuală.
Cu privire la acest argument aş putea adăuga că eu chiar am un prieten care realmente vede mai multe nuanţe ca mine într-o culoare care mie mi se pare pură şi mă mir de multe ori de modul în care el percepe şi încearcă să-mi descrie experienţa lui, explicaţiile lui nefăcându-mă pe mine să-mi dau seama exact cum ar fi să văd ca el.

Privitor la reacţiile contra funcţionaliste se prezintă următoarele doua argumente:
2. Argumentul absenţei qualia: prin acesta se arată că dacă percepţiile subiective nu sunt esenţiale pentru fiinţa umană, atunci s-ar putea crea foarte bine un robot, identic din punct de vedere fizic cu omul, care ar avea şi caracteristicile psihice umane. Dar cercetările din domeniul calculatoarelor arată faptul că o astfel de creatură ar fi lipsită tocmai de acel element al subiectivităţii specific omului, în ciuda organizării ei perfect funcţionale. O altă variantă a aceluiaş argument este postularea unor fiinţe zombie perfect asemănători cu noi, dar lipsiţi de caracterul calitativ al stărilor mentale. Ei nu vor putea experimenta niciodată qualia.

3. Argumentul spectrelor inversate: Ned Block propune spre analiză cazul imaginativ a 2 gemeni crescuţi în aceleaşi condiţii, cu deosebirea că unul dintre ei are încă de la naştere lentile de inversare a culorilor introduse în ochi (de exemplu culoare verde inversată cu roşu). Amândoi numesc culorile corect, deşi stările lor psihologice diferă, ceea ce pentru unu definea stare de roşu, pentru celălalt o defineşte pe cea de verde. Aşadar conţinutul calitativ al experienţei lor este diferit, cu toate că din punct de vedere funcţional viaţa lor mentală este la fel.

4. Argumentul liliacului: deşi nu este menţionat termenul de qualia în mod direct, lucrarea „Cum este oare să fii liliac?” a lui Thomas Nagel este citată de multe ori în discuţiile cu privire la qualia. Nagel susţine ideea conştiinţei subiective şi afirmă că: „Un organism are stări mentale conştiente, dacă şi numai dacă există ceva care reprezintă modalitatea de a fi a acelui organism – modalitatea de a fi pentru acel organism”. Cu alte cuvinte fiecare formă de conştiinţă este experimentată într-un anume fel, în mod independent de celelalte Şi chiar dacă noi considerăm că ştim totul despre mecanismul de percepţie a liliacului (sonar sau ecolocaţie), singura modalitate pentru a experimenta în mod originar cum e să fii liliac este chiar să fii acel liliac. Astfel se ajunge la o concluzie similară lui Searl şi anume că o ştiinţă structurală (cea actuală) nu va putea niciodată să explice într-un mod satisfăcător ce este conştiinţa şi pentru aceasta fiind necesară însăşi restructurarea ei.

În final aş vrea să fac câteva remarci personale cu privire la utilitatea qualia. Îmi dau seama că acest termen a fost introdus mai mult din necesitate, el având şi rolul de a rezolva o ‘criză’ la care se ajunsese din neputinţa explicării satisfăcătoare şi totale a conştiinţei de către ştiinţele exact. Personal cred că folosind doar resursele corp şi minte şi mai puţin spiritul, nu se va putea da decât o explicaţie care să satisfacă maximum corpul şi mintea şi de aceea nu vom simţi niciodată starea de completitudine.
Mă gândesc (dar de fapt mai mult simt şi intuiesc) că poate Qualia a apărut tocmai pentru a ne arăta că lucrurile trebuiesc privite dintr-o perspectivă 3D (corp-minte-spirit) şi nu doar 2D (corp-minte) şi poate că, prin simpla existenţă a ei qualia nu are scopul de a explica pe de-a-ntregul conştiinţa, ci mai mult de a ne-o lărgi.

Formare în Gestalt Terapie / Grup Nou 2013

Grup de Dezvoltare Personală & Formare în Gestalt Terapie
Weekend, 15 – 17 Noiembrie
Trainer : Carmen Beyer
( toate acreditările, la nivel european si național )
Detalii : gestaltro@yahoo.com / 0722 272 048

Acreditare
Formare deplin acreditată la nivel european și național : Societatea de Gestalt Terapie din România (SGTR) / Colegiul Psihologilor din România / Federația Română de Psihoterapie / Asociația Europeană de Gestalt Terapie (EAGT).

Frecvența și durata
Un weekend pe lună, mai puțin vacanțele, în total nouă weekend-uri pe an, două de trei zile + șapte de două zile, timp de doi ani, cât durează formarea de bază. La cererea grupului, zilele de formare pot fi grupate și altfel.

Formatori
Carmen BEYER
Psihoterapeut, Formator și Supervizor în Gestalt Terapie / Psihoterapeut, Formator și Supervizor în Analiză Jungiană / Master în Psihoterapie & Psihodiagnostic / Master în Analiză Jungiană / Certificat European de Psihoterapeut / Certificat European de Gestalt Terapeut / Reprezentant al României în Consiliul General al Asociației Europene de Gestalt Terapie

Colaboratori :
Formatori români din cadrul Societății de Gestalt Terapie din România, formatori străini, îndeosebi din cadrul Ecole Parisienne de Gestalt, partener constant din 2001.

Societatea de Gestalt Terapie din România
Este membră a Asociației Europene de Gestalt Terapie (EAGT), în cadrul căreia are statut de NOGT, organizație națională de acreditare in domeniul Gestalt terapiei.
Desfășoară programe formative în domeniul Psihoterapiei și Consilierii Gestalt, acreditate de Colegiul Psihologilor din România și Federația Română de Psihoterapie.

Certificatul European
Parcurgerea cu succes a întregului program permite obținerea Certificatului European de Gestalt Terapeut, eliberat de Asociația Europeană de Gestalt Terapie ( EAGT ), și a Certificatului European de Psihoterapeut, eliberat de Asociația Europeană de Psihoterapie ( EAP ).

Cine se poate înscrie
Pentru formare / dezvoltare personală : absolvenți ai facultăților de Psihologie, Asistență Socială, Medicină, Psihopedagogie, Pedagogie, Filosofie, Teologie.
Pentru dezvoltare personală : studenți ai acelorași facultăți, studenți sau absolvenți ai altor profiluri (cu o bună motivație, maturitate personală etc.)

Procedura de înscriere
A. Standard
Pasul 1 Trimiteți un e-mail la adresele : gestaltro@yahoo.com / gestaltcontact@yahoo.com ; anexați dosarul de înscriere în format electronic; menționați la Subject : Dosar de Înscriere / Numele Dv.

Pentru formare, dosarul de înscriere include :
(1) Fișa PFGT completată,
(2) CV,
(3) Copie după Diploma de Licență / eventual și de Master,
(4) Copie după Cartea de Identitate,
(5) Opțional: alte diplome, certificate etc.

Pentru dezvoltare personală: Doar fișa PFGT completată, iar dacă nu e clar, atunci și CV + interviu.

Fișa PFGT se descarcă de la www.gestalt.ro > Program Formativ > Formulare de Înscriere > Fișa PFGT

Pasul 2 Așteptați să vă contactăm. Dacă dosarul este neconcludent, veți fi contactat pentru un interviu. Dacă dosarul este acceptat, pentru a confirma înscrierea, vă rugăm să achitați taxa de înscriere, în valoare de 50 RON sau costul integral al stagiului. NU faceți nici o plată înainte de a fi contactat și de a primi ACCEPTUL. Vă mulțumim.

Pasul 3 Confirmați efectuarea plății prin e-mail sau SMS.

B. Inscriere rapidă
Trimiteți un e-mail la gestaltro@yahoo.com / gestaltcontact@yahoo.com la care anexați Fisa PFGT completată și, eventual, un CV. Sunați la 0722 272 048 pentru detalii. Dacă primiți acceptul, achitați taxa de înscriere de 50 Lei sau costul integral al stagiului. Confirmați plata prin e-mail sau SMS.
Depuneți dosarul complet până cel târziu la 25 Decembrie 2013.

Cost și modalități de plată
Workshop de două zile : 350 Lei / Workshop de trei zile : 500 Lei
Taxa de înscriere de 50 Lei este inclusă (și este nerambursabilă).
20% reducere, dacă grupul are 20 de persoane, pentru toți participanții cu venituri moderate și 10% reducere indiferent de venit.
10% – 20% reducere, pentru participanții care vin de la distanțe mari (ex: Timișoara, Baia Mare) și sunt studenți sau tineri absolvenți cu venituri mici sau moderate.

Plata se poate face fie cash, direct la locul stagiului, fie prin transfer bancar în contul de mai jos ( taxele de transfer vă revin dumneavoastră / la transfer online bifați OUR ) :

SOCIETATEA DE GESTALT TERAPIE DIN ROMÂNIA
IBAN : RO28 RNCB 0285 0084 3774 0001
Banca : BCR Filiala Unic
Detalii de plată : Atelier Formativ NOI-2013

Alte localități
Sunt necesare cca. 12 – 15 persoane pentru ca un grup de Gestalt să demareze în altă localitate decât București.

Standarde minime / pentru programul formativ integral, conform normelor europene și naționale
A. Cunoaștere de sine, terapie și dezvoltare personală : 250 ore ( dintre care 150h înainte de obținerea certificatului de liberă practică sub supervizare + 100 h în timpul celor doi ani de practică sub supervizare)
B. Formare didactică și aplicație clinică : 500 ore ( + 150 ore suplimentar, dacă doriți să aplicați pentru Certificatele Europene )
C. Supervizare : 150 ore
Terapia și dezvoltarea personală se pot face înainte de începerea programului sau în paralel cu acesta, existând forme foarte variate, atât sub aspectul structurii, cât și al bugetului. Se aleg cele mai potrivite forme, în funcție de situația fiecăruia, în cadrul unui proces de grup inclus la sfârșitul primelor ateliere.

Contact
E-mail : gestaltro@yahoo.com / gestaltcontact@yahoo.com
Mobil : 0722 272 048 / 0722 368 627

Vă mulțumim pentru distribuirea acestui material către persoanele interesate.

Terapia prin regresie – întoarcerea ta în viețile anterioare

(acest articol a fost scris de Georgiana Mihalcea în colaborare cu mine și a apărut în revista Femeia de azi nr. 37, sept. 2013, paginile 14-15)

Ai mai auzit despre terapia vieților anterioare, dar n-ai avut curiozitatea să afli mai multe detalii?  În lume, dar și în țara noastră, există specialiști care te pot ghida într-o călătorie în viețile anterioare, pentru a găsi rezolvări la problemele care-ți chinuie existența.

E bine să înțelegi de la început că terapia prin regresie (incursiunea în viețile tale anterioare) nu are de-a face cu tehnici oculte, nu este o ședință de spiritism sau ceva de genul vrăjitoriilor. Este o metodă cu originea în psihoterapia clasică, ce-i drept acceptată doar de anumite persoane.

De ce ai apela la o terapie prin regresie?
Simți că lucrurile nu decurg normal în viața ta, ai traume vechi la care nu găsești nicio explicație logică, nu ai încredere în tine, nu ești capabilă de iubire, de sentimente de empatie, nici cu sănătatea nu stai prea bine. Ai încercat să stai de vorbă cu persoanele de încredere din jurul tău, ai fost la psiholog, dar problema a rămas încă nerezolvată. Terapeutul în regresie, combinând mai multe tehnici, te poate ghida în trecut acolo unde se află cauza originară a problemei tale. Astfel vei avea ocazia să înțelegi ce s-a întâmplat, să accepți și apoi să eliberezi trauma. Odată rezolvată problema trecutului, prezentul va fi mult mai bun.

„Acel moment traumatizant accesat prin Terapia vieților trecute (Past Life Therapy) poate fi în trecutul acestei vieți când erai copil, în momentul nașterii, în perioada de dezvoltare a fătului sau la momentul concepției.  De multe ori însă cauza este și mai profundă într-o viață trecută sau chiar în viața dintre vieți (în lumea sufletelor). Indiferent ce moment i se înfățișează clientului, explorarea se va face strict în scop terapeutic și focalizat, conform direcției de lucru alese în interviu, nu din curiozitate. Un alt element foarte important este că, în fapt clientul are și rezolvarea problemei, eu ca și terapeut pot doar să-l ghidez și să fiu lângă el în momentul în care va accesa vindecarea la nivel de suflet.”(Victor Chirea)

 Beneficiile acestei terapii
Ședințele de terapie te vor ajuta în primul rând să te înțelegi mai bine pe tine. Cunoscând o parte din existențele tale anterioare, vei avea o viziune mai largă asupra vieții prezente și a continuității ei și după părăsirea planului fizic. De asemenea vei face conexiuni multiple: poate că, undeva în timp ai fost o persoană autoritară și de aceea în prezent ai tendințe de violență verbală, folosești un ton dictatorial și nu reușești să-ți faci prea mulți prieteni. Ei bine, înțelegând de unde-ți vin aceste „porniri”, cu ajutorul terapeutului le vei putea echilibra, comportându-te adecvat cu cei din jur. Mai târziu, după mai multe ședințe poți atinge un nivel de înțelegere și de acceptare superioare celor avute înainte și în final de ce nu, să accesezi o stare de fericire, încredere în propriile forțe și de pace. Totuși pentru a le menține va fi nevoie să continui să aplici noile lucrurile învățate și în viața de zi cu zi, în relație cu ceilalți.

Tratează bolile sufletului și alte trupului
În general pacienții apelează la terapia prin regresie atunci când nu pot atenua pe căile clasice stările de panică, stresul prelungit, anxietatea, nervozitatea, fobiile, depresiile, timiditatea excesivă, obsesiile, sau diverse dependențe. În plus această metodă te ajută să depășești  disfuncțiile și chiar problemele de identitate  sexuală, indiferent dacă ești bărbat sau femeie, te sprijină să ameliorezi dezechilibrele legate de alimentație (obezitate, anorexie). Și sănătatea trupului are de câștigat!

Cât durează terapia
Timpul și frecvența terapiei variază în funcție de client și de problema adusă. Sunt clienți care au nevoie de o pauză mai lungă între întâlniri (chiar de câteva luni) pentru a integra o sesiune, iar alții doar de câteva săptămâni sau chiar zile (după mai multe regresii).
În medie o problemă mai simplă, punctuală (de exemplu diverse fobii, o alergie la un aliment, dureri de cap persistente, probleme digestive etc) se poate echilibra în 1-3 ședințe. Există însă și conflicte structurale ce țin de caracter sau de atitudine, care fac parte din personalitate (neîncredere în sine, sentimentul că nu aparții locului sau eșecuri repetate în relații ce duc la gândire de tipul: „Nu merit”, „Nu mă iubește nimeni”, „O să rămân singură pentru tot restul vieții”, etc.) care pot necesita 5-6 ședințe.
Mai departe s-ar putea să fie nevoie de 12-16 sesiuni pentru a intra și mai mult în profunzime în teme ca: întâlnirea familiei de suflete și accesarea resurselor disponibile, echilibrarea karmei transgeneraționale (moștenită de la străbuni), vizitarea vieții dintre vieți înainte de încarnarea actuală și aflarea menirii (planului) sufletului pentru această viață sau chiar mergerea la începuturile începuturilor când a fost creat sufletul tău și o dată cu el trauma primordială de separare față de sursă…

Iată cum decurge terapia de regresie

Prima întâlnire:
Prima întâlnire poate dura 1-2 ore și are scopul de familiarizare cu metoda și de creare a relației terapeutice. Pe de o parte clientul poate pune întrebări legate de nelămuririle avute și atunci are loc o discuție informativă, iar pe de altă parte terapeutul va întocmi o fișă de anamneză cu informații despre client, istoric personal, o listă cu probleme și alte aspecte considerate importante. Tot acum se decide dacă terapia prin regresie este o metodă potrivită sau poate fi aleasă o altă abordare.

A doua întâlnire:
În a doua întâlnire se va alege una dintre situațiile expuse anterior și într-un interviu scurt de 30-40 minute se va explora și focaliza problema până se va stabili direcția de lucru împreună cu clientul.
Doar după clarificarea acestui aspect se poate începe sesiunea propriu-zisă, iar dacă interviul a fost corect făcut și de asemenea există încredere în relația terapeut-client, de cele mai multe ori alunecarea în regresie se întâmplă de la sine, natural. Lucrurile nu sunt însă făcute la întâmplare, existând tehnici specifice de inducție în funcție de tema de lucru.
În timpul regresiei clientul reintră în contact cu realitatea trecută care este adusă în prezent spre explorare: poate avea senzații corporale, poate simți emoții, poate avea percepții vizuale interioare (similare celor din vis, doar că în stare conștientă) sau să acceseze intuiții. Dacă explorarea a fost făcută corect în final clientul ajunge să înțeleagă situația respectivă, fapt ce îl conduce spre acceptarea și eliberarea problemei.
La final se pot face conexiuni legate de modul în care viața prezentă a fost influențată de cea trecută, care a fost situația care a declanșat problema și care este responsabilitatea și contribuția clientului legat de tot ce s-a petrecut.
O sesiune de regresie durează în medie 3 ore, dar timpul variază în funcție de fiecare client și de perioada de care are nevoie pentru a integra.

În a treia ședință se poate alege o altă problemă din listă sau se poate lucra cu ceea ce a apărut nou între cele 2 sesiuni, inclusiv alte aspecte legate de situația inițial adusă.

După câteva sesiuni are loc o întâlnire în care se integrează subiectele abordate până atunci și se verifică dacă mai sunt aspecte ce au nevoie de explorare astfel încât să existe sentimentul de finalizare, completitudine, echilibru legat de tema respectivă. Apoi terapia se poate încheia sau se poate alege un alt obiectiv terapeutic.

 

Despre Transformare și Gestalt Terapie – Teoria Paradoxală a Schimbării

Yontef (1993) prezintă foarte clar viziunea Gestaltistă asupra transformării
”Beisser a elaborat teoria conform căreia schimbarea nu are loc printr-o “încercare coercitivă a individului sau a altei persoane de a-l schimba”, ci se întâmplă atunci când  individul îşi dedică timpul şi eforturile pentru a fi “ceea ce este”, “pentru a fii pe deplin în poziţia sa actuală” (1970, p. 70). (…) Prin conştientizarea acceptării de sine şi a dreptului de a exista aşa cum eşti, devine posibilă creşterea. Intervenţia forţată întârzie acest proces.”

”Change occurs when one becomes what he is, not when he tries to become what he is not”. (Beisser, 1970)

În Gestalt Terapie atenția nu este pe a găsi soluții rapide de schimbare, ci mai degrabă a lucra pe clarificare și awareness. Dacă există un conflict între ceea ce ”trebuie” să fiu (logică rigidă introiectată (‘înghițită nemestecat’) de cele mai multe ori în copilărie) și ceea ce ”vreau” să fiu, Gestalt terapeutul îi va cere Clientului să se identifice cu fiecare stare, apoi îl va întreba ce a experimentat. După ce clientul a devenit conștient de ambele roluri dându-le spațiu să existe și să se exprime, abia apoi se vor folosi tehnici de integrare pentru a rezolva această scindare.

Același Beisser (1970, citat de Yontef) vorbește despre ”Teoria paradoxală a schimbării” și anume că, ”cu cât cineva încearcă să fie ceea ce nu este, cu atât are mai puține șanse să se schimbe”. Pentru a schimba ceva este nevoie mai întâi să accepți că acel ceva face parte din tine, să-l cunoști și abia apoi poți să-l modelezi. Conștientizarea și contactul cu ”ceea ce este” (”What is”) va aduce schimbarea într-un mod spontan, astfel ”un lucru conduce către altul” („One thing leads to another– concept din Gestalt Terapie).

În Gestalt Terapie se consideră că oamenii au tendința înnăscută spre însănătoșire la fel cum câmpul (natura, mediul) are tendința de a se organiza sub cea mai bună formă permisă de condițiile globale (Legea Pregnanței). Pe parcursul vieții în calea acestei stări naturale de echilibru intervin tot felul de blocaje. În momentul în care aceste discontinuități sunt înlăturare prin conștientizare, urmată de acțiune sănătoasă, atunci starea de echilibru se va restabili de la sine (concept numit ”autoreglare organismică”).

Transformările se petrec cu pași mici și durabili. După cum spunea și Van Gogh: „Lucrurile mărețe nu sunt făcute din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mici aduse împreuna.”

”Procesul de curgere în Gestalt Terapie poate provoca schimbări oriunde în câmp. Cu cât investigaţia este mai cuprinzătoare, cu atât este mai intensă reorganizarea. Unele schimbări pot fi observate/apreciate abia peste câţiva ani.” (Yontef, 1993)

Câteodată în urma exercițiului constant de schimbare într-o zonă a vieții, se transformă și alte zone. De exemplu poți lucra pe relația de cuplu și să intervină ameliorări și în domeniul profesional (vezi Teoria Câmpului, Kurt Lewin, și modul cum elementele sunt interconectate într-un sistem, iar modificarea unuia conduce la modificare sistemului). De multe ori nici nu se fac asocieri cu terapia sau altă practică, omenii spunând adesea: ‘s-a rezolvat de la sine’.

Reflectând asupra procesului meu de dezvoltare personală îmi dau seama că a durat și s-a mișcat la viteza cu care ființa mea s-a putut transforma. În general schimbarea durează, și deși câteodată ne place să visăm, în realitate nu există formule magice sau licori misterioase, ca în basme, care să ne ia toate problemele și să ne aducă instantaneu succesul. Este nevoie să facem un efort constant pentru creștere și câteodată chiar mai mult, similar unei omizi care ”moare” pentru a se transformă în crisalidă și apoi a renaște mai târziu sub formă de fluture.

Cu toate acestea, și pentru a încheia tot într-o notă paradoxală, aș spune că procesul de transformare cel mai potrivit este acela în care lucrurile vin natural, astfel încât de cele mai multe ori nici nu îți dai seama cât de mult ai evoluat: la un moment dat pur și simplu observi că un obicei vechi pe care-l aveai înainte acum nu mai este.

Bibliografie:
● Beisser, A. (1970), The Paradoxical Theory of Change 
● Ginger, S. (2002), Gestalt Terapia. Arta Contactului, Editura Herald, Bucureşti
● Hycner, R. (1991), Between person and person, NY:  The Gestalt Development
● Lewin, K. (1951). Field theory in social science. Chicago: University of Chicago Press
● Yontef, G. (1993), Awareness, Dialogue, and Process, Highland, NY: Gestalt Journal Press

Ce este Gestalt Terapia

Există multe definiții ale Gestalt Terapiei în literatura de specialitate.

Putem porni de la explicarea cuvântul german Gestalt care înseamnă formă sau structură cu sens sau putem să ne uităm la ceea ce spunea fondatorul acestui curent când era rugat să definească într-un cuvânt Gestalt Terapia. Perls răspundea de obicei prin cuvântul Awareness care poate fi tradus prin numeroase cuvinte: conștientizare, prezenţă, atenţie extinsă, conştiinţă extinsă, dar niciunul din ele nu redă exact sensul complet.

Astăzi în gestaltismul francez se pune mai mult accentul pe Relație și Contact. André Moreau (2005) definea Gestaltul ca: ”o relație dată între un subiect și un obiect, o altă persoană, un lucru, un sentiment, etc. Este interacțiunea constantă la ”frontiera contact” dintre mine și mediul înconjurător”

Continuând seria definiților voi prezenta acum viziunea lui Gary Yontef (1993):

”Gestalt terapia este o terapie fenomenologic-existenţială fondată de Frederik (Fritz) şi Laura Perls prin anii ’40. Ea îi învaţă pe terapeuţi şi pacienţi metoda fenomenologică a stării de awareness, în care a percepe, a simţi şi a acţiona sunt distincte de a interpreta şi a te eschiva în atitudini preexistente. Explicaţiile şi interpretările sunt considerate mai puţin valide decât ceea ce este perceput şi simţit direct. În Gestalt terapie, pacientul şi terapeutul dialoghează, adică îşi comunică fiecare perspectiva lui fenomenologică. Diferenţele dintre perspective devin ţinta experimentării şi a dialogului continuu. Scopul pentru clienţi este de a deveni conştienţi de ceea ce fac, de cum fac un anumit lucru, de cum se pot schimba şi totodată de a învăţa să se accepte şi să se valorizeze pe ei înşişi.

Gestalt Terapia se axează mai mult pe proces (ce se întâmplă) decât pe conţinut (ce s-a discutat). Accentul se pune mai degrabă pe ce s-a făcut, gândit şi simţit într-un anumit moment decât pe ceea ce a fost, ar fi putut să fie sau ar fi trebuit să fie.”

Așadar Gestalt Terapia este interesată mai degrabă de modul în care ne apar lucrurile ca fenomene decât de definiții și înțelegeri preexistente. Accentul se pune pe relația dintre Terapeut și Client, pe contactul autentic dintre cei doi și pe modul în care ei reușesc să creeze un spațiu sigur necesar vindecării. Este mai important ca să fim conștienți mai întâi de noi și de modul în care funcționăm și nu să ne grăbim imediat să găsim soluții și rețete de a schimba ce considerăm noi că nu este bun în legătură cu noi. Transformarea este un proces care se întâmplă natural în momentul în care există condițiile potrivite pentru creștere, similar cum o plantă va crește de la sine dacă i se oferă un sol fertil, cantitatea de apă și de soare de care are nevoie și un mediu primitor.

Avantajul unei definiții este că reușește să sintetizeze în câteva cuvinte esența unui lucru și în funcție de capacitatea celui care a elaborat definiția ea poate reda mai mult sau mai puțin din obiectul real. Neajunsul ei este că odată cu abstractizarea necesară ea stinge o parte din viața ce caracterizează entitatea descrisă. În acest caz ea poate fi folosită corect cel mult pentru o înțelegere intelectuală și de obicei are însemnătate pentru cei care deja au alipit noțiunii și experiența lor practică, oferindu-le diverse ancore de accesare sau o hartă mentală a ceea ce este de fapt acel termen. Credința mea este că oricât de bine am descrie un concept și oricât de bogat ar fi vocabularul unei limbi, pentru a-l cunoaște cu adevărat este nevoie să-l trăiești, să-l experimentezi, să intri în contact direct cu el, folosindu-ți pe lângă funcțiile cognitive și cele 5 simțuri, dublate desigur de funcția emoțională și de valențele sufletești.

Prima dată când am luat contact cu Gestalt Terapia am fost foarte entuziasmat să descopăr o disciplină în care mă simțeam acceptat și în care erau prezente valori importante mie, care-mi serveau ca repere în viață, cum ar fi: liberate, respect, autenticitate, corectitudine. Nu exista cuvântul trebuie, fiecare avansa în propriul ritm. Părea un vis frumos. Apoi am descoperit că pentru a evolua era nevoie nu doar de ‚hrănire’, dar și de granițe și limite, este necesar să-mi asum și responsabilitatea pentru acțiunile mele și câteodată procesul putea fi și frustrant. Visul se transforma în ceva real. Aveam nevoie ca lucrurile să aibă un sens și mi-am dat seama că pentru a aprecia claritatea este nevoie înainte să trec prin confuzie. Dar încet, încet piesele de puzzle s-au completat și înțelesurile au venit pe diferite căi.

Dacă stau să mă gândesc lucrul cel mai important pe care l-am primit până acum, din procesul meu terapeutic de dezvoltare este Reconectarea cu mine și cu cei din jur…

Bibliografie
● Ginger, S. (2002), Gestalt Terapia. Arta Contactului, Editura Herald, Bucureşti
● Joyce, P. & Sills, C. (2010), Psihoterapie & Consiliere Gestalt, Editura Herald, București
● Moreau, A. (2005), Viața mea aici și acum. Gestalt-terapia, drumul vieții, Editura Trei, București
● Perls, F., Hefferline, R., & Goodman, P. (1951), Gestalt Therapy: Excitement and growth in the human personality. New York, NY: Julian
● Perls, F. (1969). Gestalt Therapy Verbatim. Mohab: Real People Press
● Yontef, G. (1993), Awareness, Dialogue, and Process, Highland, NY: Gestalt Journal Press

Why Regression Therapy – film despre metoda de Terapie prin Regresie

Why Regression Therapy este un film produs de EARTh (European Association for Regression Therapy), al cărui membru sunt și eu din 2008. Scopul acestui documentar este de a populariza metoda Past Life Therapy care este o terapie holistică de vindecare a problemelor prin întoarcerea în trecut la chiar momentul când ele s-au născut (sursa). Rezolvând astfel cauza, se va echilibra și efectul negativ din prezent. Cine dorește să afle mai multe despre această metodă poate citi articolul de aici.

Îi puteți vedea și asculta pe unii dintre pionierii Terapiei prin Regresie, cum ar fi Morris Netherton, Roger Woolger, Hans TenDam sau dintre mai recenții contribuitori: Trisha Caetano și Marion Boon.

Vă urez vizionare plăcută!

Pentru cei care doresc să achiziționeze filmul acesta poate fi comandat pe internet la adresa: http://www.earth-association.org/eshop/dvds/

Lansare de carte, autor domnul profesor Ion Mânzat, 17 dec., facultatea Hyperion

Voi prezenta în continuare un eveniment la care voi lua parte și la care am contribuit prin participarea la editarea a 2 din cele 3 cărți ce vor fi lansate. Este vorba de 2 romane biografice ale domnului profesor Ion Mânzat.

Iată mai jos anunțul și câteva cuvinte despre cele 2 cărți:

 …și aș adăuga eu, toți iubitorii de carte.

Și câteva cuvinte despre:
Prin tunelul spiritual” este un roman transpersonal ce abordează tema vieților trecute, al vieții dintre vieți, și al modului în care ele se împletesc cu viața prezentă. Este o carte ce se citește cu inima și se înțelege cu sufletul. Începutul vorbește despre o poveste de dragoste ce se continuă prin spațiu și timp ducându-ne din Bucureștiul perioadei postbelice în vremea dacilor conduși de Zalmoxis, ca mai apoi să poposim pe tărâmul șamanilor incași și locul sacru Machu Picchu. Legătura dintre aceste lumi este făcută de 2 ochi verzi…dar mă voi opri aici cu descrierea și o să vă las pe voi să descoperiți restul citind cartea.Voi mai puncta doar 1 citat:

” Mi-am amintit căderea și lăsarea întunericului. Apoi, mai întâi vag și cețos și apoi tot mai clar, mi-am amintit că am intrat într-un tunel. Tunelul spiritual! În poziție orizontală, ca la înot, cu mâinile întinse înainte, un vânt mă sugea prin tunelul negru cu pereți igrasioși și mucegăioși. Înaintam repede, din ce în ce mai repede spre capătul tunelului unde se vedea un disc de lumină roz-violacee, culoarea liliacului. Se auzea o muzică plină de farmec, parcă era un cor al îngerilor. Tunelul era calea de trecere dincolo? O trecere din întuneric spre lumină.
Zburam și parcă nu mai aveam greutate. Trupul meu nu mai era făcut din carne, parcă era un mănunchi de raze. Mi-am amintit atunci toate chipurile în care am murit undeva cândva! În inimă cânta duios o trâmbiță care îmi învia morții. Îi vedeam surâzând pe bunicii mei, pe părinții mei. Se bucurau de sosirea mea! Inima mea bătea voioasă. În tunel era o singură inimă pentru toți. Mișcarea mea prin tub era constantă și fără grabă. Eram cuprins de extaz și bucurie. Tubul pare să se lărgească. Un altul i se alătură din lateral. O altă undă se contopește cu mine și devenim una. Mai multe unde și valuri de lumină zburăm spre Lumină!
Tunelul era umed și șerpuit. Voiam să scap grabnic de el și să intru în Lumină și muzică. Chiar la ieșirea din tunel cine credeți că mă aștepta? Plutind ca un înger înaripat și alb, rezemându-se de un nor roz, mă aștepta Luna cu ochii ei mari, verzi. Avea în mână un mare buchet de flori de câmp. Zâmbea serafic! Doamne, ce dulce îmi zâmbea! Parcă iar m-a trăznit o stranie luciditate, o hiperluciditate!
Mă întrebam fără să sper la vreun răspuns:
–        Oare am murit? Așa de frumos e dincolo? Nu mă mai doare nimic. Nu mai am trup și totuși văd, aud, miros… Trupul meu e doar o amintire. E ca o continuare a vieții, dar cu totul altfel de viață. Ce fericire să mă întâlnesc cu Luna! Când era cât p-aici să ies din tunel și s-o îmbrățișez pe Luna m-am trezit! Ghinion.
M-am trezit într-o baltă pălmuit de două babe care ieșiseră de la poștă. Ce bine și ce frumos era acolo! Încă o clipă și treceam în fericire!?”

În al doilea roman ”Badea Nucu și Soarta”, autorul ne vorbește despre viața Tatălui său descris la începutul cărții în acest fel:

” Povestea începe prin 1924 în Transilvania centrală, pe meleaguri someșene, pe când țăranii mai lucrau la câmp în izmene albe. A fost odată ca niciodată un fecior fain și dintr-o bucată, un ardelean oțelit de viață și de muncă. Feciorul împlinise douăzeci de ani, era drept, înalt și brunet. Avea ochii negri ca doi codri noaptea, buze cărnoase și părul ca păcura. Zâmbea șmecherește pe sub o mustăcioară mică, cât o măslinică. Mergea hotărât și vorbea limpede și liniștit. Era foarte isteț, cu un foarte ascuțit simț al umorului. Iubea gluma și veselia, dar nu uita munca și datoria. Era harnic, cinstit și respectuos. Îi plăceau și horinca și lelițele (ca să nu credeți că era un sfânt). Cel mai mult îi respecta pe oamenii învățați: pe învățători, pe doctori, avocați, ingineri, ofițeri etc; mai puțin pe popi (deși îi saluta „sărut mâna, părinte”).
Îl chema Ion (vine de la grecescul Eon care înseamnă veac). În copilărie, părinții lui i-au spus Ionucu și după o vreme Nucu. I-a rămas numele Nucu! În Mănășturel, satul lui de lângă Dej, toți îl strigau Badea Nucu.”

Mai târziu își face apariția și Soarta un bătrân înțelept ce ne duce cu gândul la universul lui Tolkien

”Un moș alb și înalt de doi metri, cu ochi albaștri ca marea, cu o barbă lungă de peste 1 metru albă ca neaua, cu mustăți lungi și cu sprâncene albe cât periile. Înveșmântat într-o mantie largă neagră, cu mâneci foarte largi. Pe mantie pe piept erau cusute steluțe cu patru colțuri, în număr de 33, făcute din oțel. Încă 33 de astfel de cruciulițe erau pe mâneca mâinii stângi. Plete albe. Pe cap avea o mare pălărie albă, cu o mare cruce argintie deasupra frunții. Moșul nu vorbea, nu râdea și nu plângea. El doar zâmbea foarte discret. Zâmbetul lui era ca o umbră și avea ceva trist. Un zâmbet tainic de pe un alt Tărâm! Era un bărbat vechi ca destinul și alb ca cinstea. În mâna dreaptă avea o zgardă de oțel lucitor ca argintul de care trăgea un câine roșu uriaș, un Saint Bernard bătrân de 200 de kg. Câinele avea o mare stea galbenă pe frunte. El nu lătra niciodată, doar gâfâia foarte ritmic și foarte muzical. Cei doi bătrâni erau nedespărțiți. Ei nu mergeau, mai mult pluteau pe un nor albastru cât un giulgiu. Uneori, erau bine conturați, alteori erau doar penumbre în mișcare și lipsiți de culoare. Să fi fost oare soarta lui? Că înger sau arhanghel nu părea a fi! (parcă semăna cu bătrânul vrăjitor din filmul „Stăpânul inelelor”; vi-l mai amintiți?)
Moșul cel alb cu câinele său roșu i-a zâmbit lui Nucu și i-a făcut un semn: a fluturat mâna dreaptă de parcă se urcase într-un tren și astfel își lua la revedere. S-a înălțat la cer pe norul alb și a dispărut printre stele. Badea Nucu s-a trezit pentru că a croncănit o cioară la fereastră. Un vis plin de semne, de simboluri și de învățăminte. Badea Nucu nu va mai uita acest vis! Un vis tăcut de neuitat.”

————————

Cine dorește să achiziționeze cele 2 cărți poate să mă contacteze la datele de contact scrise aici

-”Prin tunelul spiritual” – preț 25 lei
– ”Badea Nucu și Soarta” – preț 30 lei