Limbajul secret al apei

[articol publicat în Nr. 6,7 – noiembrie – decembrie 2008, al revistei Body, Mind, Spiriti]

Masaru Emoto este un cercetător japonez ce a reuşit, prin tehnici de fotografiere rapidă, să pozeze structura apei în timpul îngheţării şi să evidenţieze astfel consecinţa directă a gândurilor pozitive şi negative asupra formării cristalelor de gheaţă.

Descoperirile domnului Emoto au şocat, cu siguranţă, mulţi oameni, dar probabil şi mai mulţi au fost puşi pe gânduri. După cum o recunoaşte şi dânsul a căutat mult timp un liant care să demonstreze că toate lucrurile de pe acest Pământ sunt interconectate şi a găsit un prieten de nădejde într-o substanţă care se pare că nici măcar nu a fost aici de la început (conform teoriei profesorului Louis Frank de la universitatea din Iowa – [1]). Emoto a demonstrat ştiinţific că apa are capacitatea de a stoca şi reflecta gândurile, cuvintele, rugăciunile, muzica şi sentimentele, studiile fiind făcute pe cristalele de gheaţă. Acest lucru a permis tuturor să vadă că apa într-adevăr poartă informaţie cu ea.

Metoda practică este prezentată succint în cartea dânsului ([2],p.23,24):

„Să vă explic cum procedez pentru a fotografia cristalele.

Pun cincizeci de feluri de apă în 50 de vase Petri diferite. Pun apoi vasele într-un frigider la îngheţat, pentru 3 ore, la -20°C. Rezultatul este că tensiunea suprafeţei formează în vasele Petri picături de gheaţă transversale de aproximativ 1 milimetru. Cristalul apare când îndrepţi o lumină deasupra picăturii de gheaţă”

Desigur, rezultatul nu este niciodată acela de 50 de cristale asemănătoare; uneori nici nu se formează cristale”

„Cristalele se arată numai pentru 20 sau 30 de secunde, în timp ce temperatura creşte, iar gheaţa începe să se topească”

„Ce anume îi conferă apei capacitatea de a reflecta ce se află în sufletele oamenilor?”

La această întrebare se răspunde în cartea „Mesaje ascunse din apă” [2]. Emoto porneşte de la ideea că „toate lucrurile se află în vibraţie şi fiecare vibrează la propria frecvenţă” (inclusiv organismul uman), ipoteză acceptat şi de fizica cuantică: „Să ne închipuim că v-aţi putea reduce trupul la o mărime microscopică şi că aţi porni într-o explorare pentru a descoperii secretele acestui univers numit fiinţă umană. Aţi vedea în scurt timp că orice lucru nu este alcătuit din altceva decât din atomi, fiecare atom fiind un nucleu cu electroni ce se învârt în jurul lui. Numărul şi forma acestor electroni şi a orbitelor lor îi conferă fiecărei substanţe un set specific de frecvenţe vibraţionale. Aţi descoperi că, indiferent de substanţă, nimic nu este masă solidă”. De fapt lucrurile care ni se par nouă solide sunt în realitate mai mult de 99% ‘goale’. Chiar dacă noi vedem această pagină ca fiind nemişcată, la nivel atomic este o forfotă de nedescris. Este clar că simţurile noastre perceptive sunt limitate: „Ochii noştri pot vedea obiecte, însă nu pot vedea vibraţii”.

De asemenea frecvenţa însemnă sunet. Aşadar fiecare obiect ce vibrează emite şi un sunet, imperceptibil pentru urechile noastre dacă nu se află în gama 15-20.000 Hz.

Fiecare frecvenţă emisă are receptorul ei bine stabilit. De exemplu ochii pot capta intervalul limitat între aproximativ (5•1014÷1015)Hz sau în lungimi de undă (300÷700) nanometrii. Este amuzant, dar să ne gândim puţin fantezist: Ce s-ar întâmpla dacă ochii ar putea să recepţioneze undele între 15Hz-20KHz iar urechile frecvenţele din gama ochilor? Am auzi oare cu ochii şi am vedea cu urechile? Sau am vedea nişte culori ce aparţin unei game pe care nici nu ne-o putem imagina şi am auzi sunete la care nici nu putem visa? Am citit din mai multe surse că cei care văd aure şi entităţi (sau fantome, cum doriţi să le spuneţi) au acest spectru al ochilor puţin lărgit faţă de al nostru putând vedea puţin peste graniţele acestor intervale, puţin mai la stânga şi puţin mai la dreapta adică în ultraviolet şi infraroşu. Interesant… Oricum se ştie că ochii doar captează informaţia, nefăcând şi interpretarea, iar momentan se cred că aceasta este treaba creierului. Iar copiii minune care pot capta informaţia cu mâniile ajung să poate citit cu acestea când sunt legaţi la ochi. În cazul lor ştiinţa ridică din umeri şi spune: cazuri izolate cu toate că numărul lor este în continuă creştere. Dar să revenim…

Ei bine apa este un „maestru receptor” cum o denumeşte plastic Emoto: ea poate percepe, înmagazina şi reda, într-o formă ce poate fi percepută de ochiul uman, orice frecvenţă (vibraţie), fie că acesta este emisă de o melodie, poză, cuvânt, sentiment sau gând.

După cum am menţionat există mai multe metode prin care apa a fost informată:

– prin cuvinte scrise pe bileţele ce erau lipite, pe sticla cu apă, cu scrisul către interior
– prin expunerea apei la muzică
– prin aşezarea unei fotografii în apropierea apei
– prin expunerea apei la cuvinte rostite

Iată în continuare o parte din concluziile domnului Emoto în urma cercetărilor sale începute încă din anul 1993:

1. Apa cristalizează diferit în funcţie de informaţia pe care o primeşte.

S-a observat în mod repetat că apa răspundea cuvintelor pozitive formând cristale hexagonale superbe, spre deosebire de formele nearmonioase rezultate în urma expunerii la cuvinte negative. Spre exemplu mai jos se poate observa simetria cristalului pentru cuvântul fericire şi dezechilibrul nefericirii:

Este interesant însă, că totuşi cuvântul nefericire are la bază o structură de cristal hexagonal. De ce nu este complet dezordonat? Dacă analizăm corespondenţa în limba Engleză happy/unhappy se poate vedea că unhappy (nefericit) are rădăcina din cuvântul happy, care este însă negat (observaţie valabilă şi pentru limba Română). La nivel energetic se întâmplă acelaşi lucru: nefericirea este lipsa fericirii, dar totuşi cele 2 energii sunt legate, exact ca lumina şi întunericul care sunt complementare. Noi nu am ştii cum este să fim fericiţi, dacă nu am fi fost cel puţin o dată nefericiţi. Aşa suntem construiţi în această lumea duală: pe comparaţie şi relativitate.

Rezultate similare s-au obţinut şi pentru alte perechi de cuvinte: bun/rău, pace/război, frumos/urât.

Cu alte cuvinte informaţia pe care noi o transmitem apei îi schimbă calitatea. Gândiţi-vă ce ar fi mai sănătos pentru noi: să bem un pahar cu apă de la robinet în timp ce suntem fericiţi sau apă de izvor în timp ce suntem supăraţi. Răspunsul îl bănuieşte toată lumea: apă de izvor în timp ce suntem fericiţi. Lăsând gluma la o parte, puteţi verifica cum apa provenită de la aceeaşi sursă, băută în zile diferite va avea gusturi diferite în funcţie de starea de spirit pe care o aveţi.

2. S-a încercat expunerea apei la cuvinte care exprimau acelaşi lucru (de exemplu mulţumesc), dar în limbi diferite. Imaginile nu au fost identice, dar au păstrat regula prezentată anterior. De aici se poate trage concluzia că apa nu recunoaşte cuvântul ca un simplu desen, ci mai degrabă înţelege semnificaţia acestuia, gândul si sentimentul, ce oamenii îl atribuie cuvântului.

3. Cristalul ce l-a impresionat cel mai mult pe Emoto a luat naştere sub influenţa cuvintelor „iubire şi recunoştinţă”. Luate separat au format imagini frumoase, dar incomparabile cu cea creată de alăturarea lor. De asemenea s-a observat că (virgulă) cristalele formate seamănă mai mult cu cele produse de efectul unic al ‘recunoştinţei’ decât în cazul expunerii doar la cuvântul ‘iubire’. Acesta indică faptul că vibraţia recunoştinţei este mai intensă şi are o forţă mai mare de influenţă.

Întrebat fiind despre acest lucru de către Reiko Myamoto Dewey [3] Emoto precizează: „De exemplu, ştim că apa este descrisă de formula H2O. Dacă am privi iubirea şi recunoştinţa ca o pereche, recunoştinţa este Hidrogenul, iar iubirea este Oxigenul […] şi conform formulei vom avea nevoie de o parte iubire şi 2 părţi recunoştinţă pentru a obţine echilibrul”. In final insistă asupra faptul că înţelegerea acestui principiu poate pune capăt multor suferinţe şi conflicte ce au parte în prezent pe Pământ.

Pe coperta uneia dintre cărţile publicate [4] este prezent pasajul: „Trebuie să respectăm apa, să o iubim şi să fim recunoscători. Apoi apa se va schimba, tu te vei schimba şi eu mă voi schimba. Pentru că amândoi suntem apă.”

4. Expunerea apei la poze

5. Expunerea apei la muzică

Voi prezenta direct pozele însoţite de comentariile domului Emoto:

Astfel se poate da o explicaţie a stărilor de spirit transmise prin intermediul muzicii, cât şi a diverselor tehnici de meloterapie.

6. Puterea cuvintelor rostite

Este important fiecare cuvânt pe care îl rostim şi fiecare gând pe care îl nutrim. Acesta are în primul rând repercusiune asupra noastră şi apoi asupra celui cărui îi este adresat. Informaţii tot mai des întâlnite atrag atenţia asupra sentimentelor negative şi organele afectate de acestea : stomac – frica, anxietate; ficat – mânie, supărări şi emoţii primitive; plămâni – tristeţe, depresie, supărare  ; inima – lipsa iubirii şi a siguranţei; rinichi – egoism, lăcomie, criticism, dezamăgire, nereuşită, ruşine; creier – depresie; ochi – stres, încordare.

Pentru a exemplifica puterea cuvintelor, Emoto a cerut elevilor unei şcoli primare din Japonia să vorbească apei, apoi a luat probele şi le-a supus analizelor. Rezultatele au confirmat aşteptările: Un experiment similar a fost făcut de mai multe familii din Japonia. Ele au pus orez la încolţit în 3 borcane. Timp de o lună primului i-au zis ‚Mulţumesc’, celui de-al doilea i-au spus ‘Prostule!’, cel de-al treilea fiind complet ignorat. Cum era de aşteptat orezul din primul borcan a început să încolţească. Rezultatul surprinzător a fost că orezul din al treilea pahar a putrezit mai repede decât cel din al doilea. “Se pare că a fi ridiculizat nu este chiar atât de distrugător ca a fi ignorat. Faptul de a acorda cuiva atenţie pozitivă sau negativă  este, oricum, o modalitate de a transmite energie. Forma cea mai degradantă a comportamentului este aceea de a nu acorda atenţie”, a concluzionat Emoto.

„Dacă veţi ajunge să fiţi conştient de acest lucru, nu veţi mai fi în stare să le spuneţi celor din jur cuvinte de supărare, nici să-i învinovăţiţi pe alţii de propriile voastre greşeli şi slăbiciuni.” – [2], p.112

7. Folosirea apei pentru prezicerea cutremurelor

Iată imagini obţinute pe eşantioane de apă subterană prelevate la scurt timp înainte şi după un cutremur din districtul Shimane şi ulterior în acelaşi loc: Înainte de cutremur nu s-a format nici un cristal, ca şi cum apa ar fi prevestit cutremurul. După cutremur, apa şi-a redobândit, treptat capacitatea de a forma cristale. Altă observaţie ar fi că prin cutremure se eliberează tensiunile, multe reflectând modul de viaţă actual al omenirii. Chiar dacă nu se poate testa la fel de uşor, teoria se poate extinde şi în cazul altor calamităţi: incendii, inundaţii, secete, tornade. Toate sunt forme extreme prin care planeta Pământ , ca o ultimă soluţie,  este nevoită să preia şi să transforme negativitatea provenită de la noi, atunci când este prea multă pentru a fi neutralizată în alt mod mai paşnic.

8. Efectele dăunătoare ale undelor electromagnetice

Oarecum legat de punctul anterior Emoto a vrut să testeze puterea vibraţiei pozitive. El a luat 2 tipuri de apă: apă de la robinet căreia i s-au arătat cuvintele ‘iubire şi recunoştinţă’ şi apă distilată neutră. A expus această apă la mai multe surse electromagnetice: televizor, computer, mobil şi cuptor cu microunde. Iată pozele obţinute după expunere (în partea stângă este apa informată, iar în partea dreaptă cea neutră) Deşi imaginile ‘vorbesc’ singure iată câteva din concluziile acestui studiu:

iubirea şi recunoştinţa au reuşit să facă apa imună la efectele dăunătoare ale câmpului magnetic

– se evidenţiază clar că este nevoie de moderaţie în folosirea acestor echipamente electronice

– un lucru interesant a fost că apa a cristalizat diferit în funcţie de emisiunea care rula la televizor, un film de groază sau un documentar legat de misterele vieţii producând imagini foarte diferite. Aşadar pericolul reprezentat de undele electromagnetice diferă în funcţie de conţinutul informaţional.

Aş mai adăuga aici câteva informaţii legate de telefoanele mobile întrucât specializarea urmată la facultatea de Electronică este legată chiar de aceste aspecte şi mă preocupă oarecum domeniul. Este clar că emit câmp electromagnetic şi chiar dacă este mic, dacă vorbim 2-3 ore pe zi la mobil, zi de zi, acest lucru ne va afecta. Efectele devin mult mai dăunătoare în cazul în care stăm în zone unde sunt montate antene mari de emisie-recepţie. Efectul acestei emisii conţine 3 elemente:

efectul termic (destul de cunoscut de către utilizatorii de cuptoare cu microunde), adică ne ‘prăjeşte’ încet dar sigur neuronii, temperatura crescând cu aproximativ 1˚C la 30 de minute de conversaţie. Totuşi cel mai afectat organ va fi ochiul şi mai ales cristalinul care este foarte sensibil, datorită slabei irigări cu sânge.

efectul informaţional (mai puţin cunoscut, chiar scos din calcul când este pusă în discuţie acţiunea de iradiere a telefoanelor mobile, dar foarte important). Transferul de informaţii între mobile şi staţia de bază se realizează cu ajutorul unor frecvenţe ce coincid cu frecvenţele cerebrale acestea creând interferenţe şi automat perturbări ce se menţin o perioadă îndelungat de timp după terminarea convorbirii. Alte studii [9] susţin că modificări la nivelul scoarţei cerebrale pot da naştere la cancer sau alte afecţiuni.

efectul radiativ. Se poate demonstra matematic că fiecare celulă din organismul nostru (aşadar şi întregul corp) se comportă ca o antenă ce recepţionează un semnal, îi schimbă forma şi-l retransmite. Toate acestea sunt posibile datorită apei ce este receptor universal pentru undele milimetrice, dar să nu uităm că ea şi înregistrează toate informaţiile venite prin intermediul acestor unde, lucru ce duce la dereglări şi chiar modificări la nivel de ADN.

Oarecum acest studiu susţine şi afirmaţia că între noi există schimburi la nivel energo-informaţional şi astfel este posibilă telepatia, empatia, fenomenele de rezonanţă şi sincronicitate sau alte fenomene de acest gen care deşi nu se văd cu ochiul liber sunt foarte prezente în viaţa de zi cu zi, chiar dacă mulţi le ignoră.

Un alt studiu [11] spune că dacă reuşim să ne conectăm la Pământ şi la frecvenţa lui de rezonanţă (Schumann) vom fi protejaţi de aceste acţiuni energetice nefaste ce interferează cu noi…

9. Cristalele formate în apa expusă denumirilor a diverse religii

Iată ce cristale s-au format în urma expunerii apei la cuvintele denumind cele 5 mari religii ale lumii şi apoi apa expusă la toate cuvintele în acelaşi timp (ultima poză) Iată explicaţia pe care o dă Emoto în cartea sa „Viaţa secretă a apei”:

Creştinism: vârfurile cristalului arată ca brazii de Crăciun. Forma minuţioasă a cristalului aminteşte de ornamentele din bisericile Evului Mediu.

Hinduism: acest cristal hexagonal se apropie de perfecţiunea geometrică, dând privitorului impresia de caleidoscop.

Islamism: şi această religie a dat naştere unui cristal frumos, indicând, poate, caracterul cuprinzător al doctrinei în cauză.

Budismul s-a dovedit a fi singura religie la influenţa căreia apa a format un cristal cu centrul gol. Acest fenomen aminteşte, poate, de calea spre o nouă viaţă, în conformitate cu învăţăturile acestei  religii despre reîntrupare. Este un cristal frumos cu o structură echilibrată.

Iudaism: se spune că poruncile iudaismului ar fi deosebit de stricte, însă acest cristal ni se înfăţişează mai degrabă expansiv, lipsit de constrângeri. Unică este de asemenea, suprapunerea feţelor cristalului.„

Cele 5 religii simultan: este interesantă figura ce apare în colţul superior. Emoto îi dă ca de obicei interpretare: „toate religiile au format cristale armonioase, ceea ce demonstrează că nici o religie nu este mai bună decât cealaltă. Nici o religie nu are mai multă dreptate decât alta”. Faţa este interpretată astfel: „cele 5 religii se pot unii într-o singură credinţă, dar doar sub dorinţa şi cooperarea omului. Aceea va fi o „religie” pentru sufletul omului.”

Acestea sunt concluzii pe care intuitiv le ştim şi noi, iar cei care vor studia cu atenţie fiecare religie în parte vor vedea că practic ele au aceeaşi bază şi concepte, doar că au o formulare puţin diferită. Esenţa tuturor religiilor este aceeaşi: compasiune, iubire, armonie, pace, respect şi înţelegere între oameni. Pe acest lucru ar fi bine să ne concentrăm: pe esenţa comună, nu pe diferenţe. Cât despre Dumnezeu…de ce ar fi nevoie de mai mulţi decât unul?

10. Puterea rugăciunii:

Pentru a testa puterea rugăciunii, Emoto a chemat, la barajul Fujiwara din centrul Japoniei, un preot Shino pe nume Houki Kato. După aproximativ 1 oră de rugăciuni şi incantaţii apa a început să se limpezească, în final putându-se vedea chiar şi vegetaţia de pe fundul lacului. Acestea sunt fotografiile rezultate din mostrele prelevate înainte şi după efectuarea rugăciunii: 11 . „Pastile” cu apa informata.

Emoto a descoperit în cercetările sale că fiecare element din sistemul periodic  emite o frecvenţă (radiaţie) şi fiecărei frecvenţe îi corespunde o boală sau o stare de spirit ([2],p.97-98). Spre exemplu: vibraţiile produse la iritare sunt echivalente frecvenţei emise de mercur, furia este asociată plumbului, iar aluminiul tristeţii şi supărării – atenţie la utilizarea recipientelor de bucătărie confecţionate din acest material. Continuând exemplele găsim alăturarea între: Cadmiu şi nesiguranţă, dispreţuirea şi deznădejdea cu fierul,  încordarea cu zincul.

De aici principiul de realizare al medicamentului este destul de simplu: informarea apei cu o frecvenţă opusă care are rolul de a o neutraliza pe prima şi o dată cu ea şi boala. În urma discuţiilor cu mai multe persoane Emoto a ajuns la concluzia că bolile sunt, în mare parte, rezultatul sentimentelor negative. Deci luând ca exemplu emoţiile, există stări de spirit ce emit frecvenţe opuse: ură/recunoştinţă, furie/bunătate, teamă/curaj, anxietate/pace. Celor care au o structură tehnică le este mai simplu dacă îşi imaginează 2 sinusoide defazate cu 180 grade una faţă de cealaltă. Dacă le vom aduna rezultatul va fi 0.

Aşadar apa se informează cu sentimente pozitive („iubire + recunoştinţă” pare a fi cea mai puternică vibraţie). Am văzut mai devreme că noi putem influenţa starea apei prin gândurile noastre, dar trebuie ţinut cont că şi aceasta, la rândul ei, ne poate influenţa prin informaţia conţinută. Ce rezultat minunat ar fi dacă înainte să adormim am bea fiecare dintre noi un pahar cu apă informată cu sentimentul iubirii şi al recunoştinţei. Cred că numărul coşmarurilor şi al insomniilor ar scădea considerabil.

Dar până la punerea în aplicare a acestei tehnici, putem căuta direct în natură o apă cu asemenea proprietăţi. Căutarea ne este oarecum uşurată de cercetările doctorului Henri Coandă care a studiat apa aproape toată viaţa, munca lui fiind continuată de către Patrick Flanagan, ucenicul său. Ca mulţi alţii şi el a căutat „tinereţea fără bătrâneţe”. Pentru aceasta a călătorit mult în locuri renumite pentru longevitatea locuitorilor lor. A găsit doar 5 regiuni în toată lumea: Ţara Hunzilor (nordul Pakistanului), lacul Titicaca (la graniţa dintre Peru şi Bolivia), Vilcambamba (Ecuador), o vale muntoasă din Georgia şi una din Mongolia. Ceea ce aveau în comun toate aceste zone era apa provenită din gheţari. Oamenii de aici aveau vârste de până la 120 de ani şi nu prezentau niciuna din bolile tipice secolului 21.

Dar nu numai apa gheţarilor are această proprietate. Există o insulă coraliferă în Japonia (Okinawa) unde se poate găsi această apă vie. Proprietăţile ei vin de la coralul sango din care este alcătuită insula. Datorită mijloacelor actuale de cercetare aceasta a putut fi studiată mai în detaliu. Să vedem ce proprietăţi are apa coraliferă (apa vie în general):

Parametrii

Apa plată

Apa de coral

PH

5-6

7-9

Potenţial redox

+100   +300 mV

-100   -400 mV

Tensiune superficială

73-75 dyn/cm

43-45 dyn/cm

Structură

nu

da

a. pH-ul este un indice ce arată dacă apa este acidă (pH între 1-7), neutră (pH 7) sau bazică (7-14). Ultimele studii efectuate de americani arată că sângele are un pH de 7,365 (slab bazic), la fel ca majoritatea lichidelor din organismul nostru. Dacă pH-ul sângelui scade la 7,2 se intră în comă, iar la 7,1 organismul moare. De aceea organismul este construit astfel încât va face orice sacrificii pentru a menţine pH-ul sângelui între 7,3-7,4. În momentul în care noi bem apă plată îmbuteliată (se spune că apa îşi pierde proprietăţile la 2-3 ore după îmbuteliere în sticle de plastic) sau de la robinet (cu pH acid), organismul pentru a o aduce la un pH asemănător sângelui, scoate din oasele noastre Calciu. Acesta, în urma proceselor, se transformă în calciu atomic care se depune, mai apoi, sub formă de calculi renali. Altă consecinţă a consumului apei cu pH acid este creşterea vâscozităţii sângelui şi îngreunarea circulaţiei, urmată de boli ale sistemului circulator. De aceea este foarte important ca apa care o consumăm să aibă un pH bazic, care poate fi şi mai mare ca 7,4 dar totuşi nu exagerat de ridicat (>12), pentru că atunci vom cădea în cealaltă extremă şi vom face pietre la rinichi de tip bazic. Metodele de obţinere a apei vii încep să fie din cele mai diverse şi fie că sunt ionizatoarele de apă, nanotehnologiile sau apa de coral, important este să alegem una din ele şi să vedem cum ne simţim după ce o bem.

b. Potenţialul redox (POR) este un indicator al numărului de electroni liberi şi al potenţialului energetic al lichidului. Valorile sale pozitive desemnează desfăşurarea proceselor de oxidare şi lipsa electronilor liberi, iar cele negative arată prezenţa electronilor necesari oricărui proces de regenerare celulară. Cu ajutorul graficului putem interpreta valorile din tabel. Vedem astfel că un pahar de apa plată are în medie 1000 de electroni în timp ce apa vie are 1 trilion (1012), aproximativ numărul de radicali liberi produs de corp în decursul unei zile.

Valoarea potenţialului redox măsurată la nivelul apei intracelulare este de aproximativ +60mV. Se ştie că 2 sarcini de acelaşi tip se resping. De aceea absorbţia apei plate (încărcate pozitiv) este anevoioasă, celula încercând să o înglobeze prin osmoză activă, pierzându-se astfel multă energie. În final absorbţia este de maxim 30%.

În cazul apei cu potenţial redox negativ asimilarea se face în proporţie de aproape 100%. De aceea a bea multă apă nu este întotdeauna echivalent cu un corp bine hidratat şi un sânge bogat în oxigen şi substanţe nutritive. Ceea ce contează mai mult este calitatea apei pe care o bem şi nu neapărat cantitatea, în condiţii normale de temperatură, 1.5 L de apă vie pe zi asigurând necesarul organismului.

c. Tensiunea superficială este forţa exercitată pe unitatea de lungime şi dă măsura durităţii lichidului. Apa de la robinet se deosebeşte mult de apa care înconjoară ţesuturile şi celulele organismului nostru, presiunea ei superficială fiind de 73dyn/cm (1dyn=10-5 Newton). TS a apei intracelulare este de aproximativ 43dyn/cm. Deci apa de la robinet este aproximativ e 2 ori mai dură. Pentru o absorbţie cât mai bună cele două tensiuni ar trebui să fie cât mai apropiate.

d. Structura este dată de conţinutul informaţional/energetic al apei. Apa de la robinet nu este structurată aşa cum arată studiile făcute de dr. Masaru Emoto:

Se spune că apa de coral conţine informaţie primordială, fără negativitatea şi poluarea din zilele noastre şi dacă ea este băută un timp mai îndelungat (mai mult de 6 luni) câmpul energetic al organismului va fi influenţat în bine şi se va şterge din el informaţia de boală, chiar şi de la nivel de cromozom. Cât este această afirmaţie de adevărată se va demonstra în timp, dar la nivel teoretic această posibilitate există cu siguranţă: este oarecum ceva asemănător cu principiul rezonanţei.

Se ştie că undele cerebrale pot varia ca frecvenţă , în funcţie de stare noastră, aproximativ între 1-30 Hertz (cicli/secundă). Starea de veghe (beta) este caracteristică domeniului 12-16 Hz. Stare de meditaţie (sau alfa) se situează între 7-12 Hz. Frecvenţa câmpului bioenergetic al Pământului (sau frecvenţa Schumann) a fost stabilită la 7.83 Hz (alfa). Deci, dacă noi aflându-ne în starea beta (agitaţie mentală), vom sta destul de mult timp lângă un generator de frecvenţe Schumann în timp ni se va induce o stare de meditaţie, creierul intrând în rezonanţă cu această frecvenţă de 7,83.

Aceasta se poate vedea şi în viaţa de zi cu zi. Presupunând că 2 oameni se întâlnesc să discute: unul este nervos şi se află în starea beta, iar celălalt este calm şi contemplativ fiind în stare alfa. Ceea ce se întâmplă, după o perioadă de timp, este ca unul dintre ei să treacă în stare celuilalt. Ori vor deveni amândoi nervoşi, ori amândoi calmi. Va câştiga cel care va reuşi să-şi păstreze cel mai mult stare în care se află.

Pentru a înţelege mai bine principiul rezonanţei şi cum suntem noi influenţaţi de el, fără măcar a ne da seama, voi mai da încă un exemplu care mie îmi place foarte mult:

S-a făcut la un moment dat un test pe mai mulţi oameni ce trăiau în Europa. Acestora li s-a cerut să aleagă o notă muzicală. Peste 95% dintre ei au ales nota SOL diez, ce are aproximativ 50 Hz – frecvenţa liniilor electrice europene. Repetându-se acelaşi experiment, dar pe oamenii ce trăiau în America, s-a observat că în mare parte aceştia au ales nota SI (care este foarte aproape de frecvenţa reţelei americane de 60 Hz).

Se poate vedea deci de ce este atât de important ca apa care o bem să fie încărcată informaţional/energetic benefic, preferabil cu frecvenţa iubirii şi a recunoştinţei.

În prezent Patrick Flanagan a reuşit, cu ajutorul nanotehnologiei, să sintetizez apa structurată după un studiu de aproape 30 de ani; cei interesaţi pot găsi detalii la [8].

Pe de altă parte grupul de cercetători al doctorului Masaru Emoto lucrează la crearea unor dispozitive care să facă posibilă fotografierea cristalelor de apă de către oricine, chiar şi la temperatura camerei, lucru realizabil graţie materialelor supraconductoare care facilitează acest lucru.

Aceste descoperiri ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri, la urma urmei noi suntem 70% apă, exact ca planeta pe care o locuim…

 

Referinţe:

[1] Louis A. Frank, „Small comets and our origins” (http://sdrc.lib.uiowa.edu/preslectures/frank99/index.html)

[2] Masaru Emoto, „Mesaje ascunse din apă”, Ed. Adevăr Divin (http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=1952 )

[3] „Miraculous Messages from Water” (http://www.life-enthusiast.com/twilight/research_emoto.htm)

[4] Masaru Emoto, “Water and how it is influenced by positive and negative words”

(http://www.floweressencemagazine.com/nov05/emotowater.html)

[5] Masaru Emoto’s website (http://www.masaru-emoto.net/english/entop.html)

[6] https://www.hado.net/

[7] “Introducing  Dr. David Wheeler’s Primordial M-Water. Create Super Coherence in Living Chemistry & Change Your Life and Health with Primordial M-Water” (http://www.0disease.com/0watercrystal.html)

[8] „Formula AS, anul XVI, nr. 726, iulie” (http://www.formula-as.ro/reviste_726__311__henri-coanda-si-apa-vietii.html)

[9] GNM – Noua medicina germana si cancerul (http://www.ecolife.ro/content/view/127/1/)

[10] Masaru Emoto, „Viaţa secretă a apei”, Ed. Adevăr Divin (http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=2050)

[11] Rezonanţa Schumann – articol pe siteul AIM Group: http://www.aimgroup.ro/articol.php?id=1